Recunoasterea oamenilor providentiali este, asadar, doar exceptionala si retrospectiva. Aici, figura "alesului" se desparte de portretul "unsului divin".

Aparitia figurilor politice de factura providentiala nu tine doar de mitologia nationala a scolilor istoriografice de sorginte romantica. In plin secol XX, lumea nord-atlantica a stiut sa ridice statui unor figuri inoxidabile precum Winston Churchill, Ronald Reagan sau Helmut Kohl. Premierului britanic ii datoram infringerea masinii de razboi naziste. Presedintelui american ii multumim si astazi pentru victoria din Razboiul Rece. Cancelarului german ii recunoastem declansarea procesului de reunificare a Europei. De ce ar fi atunci o rusine sa cautam si sa descoperim personaje providentiale in Romania moderna?

Oamenii providentiali nu sint neaparat validati unanim in propria lor tara. Dupa succesul aliatilor din 1945, Churchill a devenit lider al opozitiei. Reagan a trecut in 1984 printr-o tentativa de asasinat. Kohl, in sfirsit, a cunoscut gustul amar al anchetelor juridice dupa terminarea ultimului mandat. Nici unul dintre acesti democrati occidentali n-a fost un ,,Übermensch’’ agnostic, dotat cu cinica imunitate. Recunoasterea oamenilor providentiali este, asadar, doar exceptionala si retrospectiva. Aici, figura "alesului" se desparte de portretul "unsului divin". Cel dintii model antropologic este inarmat cu virtutile prudentei si se face ecou indirect al unei intelepciuni atemporale, pe cind actorul mesianic se vrea - fanatic, uzurpator si tautologic - beneficiarul unui mandat transcendent, aflat in directa rivalitate cu experienta christica a Intruparii.

Omul providential e sovaitor, stoic, auster si nu fara pacate. Cautind intersectia timpului harazit actiunii cu spatiul asteptarii, el incearca sa opreasca punctual lucrarea faradelegii. O singura realizare e suficienta, fiind urmata de retragerea in anonimat. Personajul mesianic are, dimpotriva, complexul infailibilitatii si patosul dictatorial. El este posesorul privilegiat al unei gnoze private - mistagogul care slujeste sensuri istorice fatale. Profet al neamului si ,,pater patriae’’, el cauta reconcilierea imanentei cu absolutul intr-un fel care sacrifica fara remuscari detaliul, particularul, alteritatea.

Exista figuri providentiale: in religie, arta, cultura sau in politica. Dar "de va va zice cineva: iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti" (Matei 24, 23).

Mihail Neamtu este cercetator in stiinte umane