A fost odata... A fost o lume care traia pentru a muri si a renaste. Isi lua cu ea trupul infasurat in fasii de panza, sufletul si inima sa le puna pe balanta zeitei care-i hotara soarta. Isi construia scari care sa o duca la cer si isi aseza averea in morminte. O lume scrijelita pe pereti de temple a fost dezgropata de sub nisipuri. Musteste de taine si susura a blesteme...


Printre palmieri imprastiati in vecinatatea caselor de paianta aliniate de-a lungul asfaltului, magari stau tolaniti la soare ca focile pe plaja. Desertul cu care ne obisnuisem de cateva ore de-o parte si de alta a soselei incepe sa se estompeze. Mergem spre taramul templelor, in legendara Teba, "orasul celor o suta de porti", Luxorul de azi.
Localnici cu turbane si galabii traditionale lancezesc pe bordurile din fata moscheilor si asteapta ora de rugaciune. Dintre cei peste 70 de milioane de locuitori ai Egiptului, 90% sunt musulmani. Ca toti musulmanii, ei se roaga musai de cinci ori pe zi, de cele mai multe ori pe unde apuca. Cand bate ceasul la ora rugaciunii, strazile se inunda de incantatii tanguite prin megafoane si tot bazarul ingenuncheaza cu fata la Mecca. Pe fundalul sonor cadentat, in acelasi ritm cu apele lenese ale Nilului, care se scurg o data cu soseaua, un soare ucigator vlaguieste oameni, sfincsi, colosi si pietre deopotriva. Templul din Luxor ni se dezveleste sub priviri ca o amuleta prinsa pe bratul fluviului care leagana de-o vesnicie destinul Egiptului.


GRANDOARE. Pe zidurile milenare, ridicate parca dintr-o incercare nereusita de a atinge cerul, cuvinte si imagini sapate in piatra povestesc despre batalii si zei, despre iubire, viata si moarte. Aleile solemne, strajuite de o padure de coloane si de statuile exacerbate ale faraonului Ramses, au purtat odinioara pasii preotului spre sanctuarul inchinat lui Ammon Ra, zeul suprem al intregului Egipt. In templu nu-i era ingaduit oricui sa calce, doar faraonul si preotul puteau patrunde in casa zeului. Azi, turisti buimaciti de caldura si de misterul ametitor al unei lumi seducatoare bat in lung si-n lat lespezile de piatra. De la intrarea vegheata de acelasi Ramses hiperbolizat, asezat pe tron, un drum de trei kilometri iese dintre coloane si se infunda sub nisip. Candva, pe-aici era calea spre Templul din Karnak, denumit atunci "locul cel mai ales de pe Pamant". Este cel mai mare monument religios descoperit lumii de azi, construit in timpul domniei a nu mai putin de 30 de faraoni. De-o parte si de alta, o armata de sfincsi ciuntiti, cu capete de berbec devastate de secole, vegheaza casa zeului Soare.


Printre stalpii de piatra cu inaltimi ametitoare, doua "ace" de granit infipte in pamant povestesc grandoarea apusa. Fiecare din ele este cioplita dintr-o singura bucata de piatra si cantareste peste o mie de tone. Pe varful celor doua obeliscuri placate odinioara cu aur masiv se oglindea pe-atunci Ra, care-si rasfira apoi lumina in tot regatul. Azi, aurul a disparut si pe siluetele uriasilor pari se oglindesc bliturile turistilor care casca gura in fata urmelor deslusite pe certificatul de nastere al civilizatiei intregii lumi. Cu 1.500 de ani i.Hr., colosii de granit au fost ridicati pentru celebrarea celui de-al saselea an de domnie a reginei Hatsepsut, femeia-faraon. Traditie sau metoda de amuzament pe seama vizitatorilor, in cele 45 de grade inregistrate la umbra, ghizii ii indeamna pe turisti la o hora invartita de sapte ori in jurul scarabeului sacru. Gandacul proslavit il reprezenta pe zeul solar Khepri, cel care murea la sfarsitul zilei si invia in zori. La picioarele lui se intinde lacul sfant, in apa caruia preotii se purificau pentru a aduce ofrande zeului suprem.


CEL MAI VIZITAT "CIMITIR". Pe cealalta parte a Nilului, acolo unde apune Ra, intram in orasul inchinat Mortii. In Valea Regilor, coltul cel magic al Egiptului, in inima muntilor Tebei, sunt cufundate mormintele faraonilor sapate in stanca. Pereti pictati in culori ramase la fel de vii ca acum trei mii de ani i.Hr. si armate de hieroglife scriu trecutul. Pe-aici veneau cortegiile cu trupurile imbalsamate, infasurate in fasii de panza si acoperite de comori pentru viata de dincolo. Timp de 500 de ani, regii Egiptului si-au construit aici mormintele. Peste 60 au fost dezgropate de-a lungul anilor, devastate de cautatorii de comori si asaltate de turisti. Multe altele isi pastreaza inca tainele sub nisipuri. Dintre cele aflate, unul singur, care a cutremurat prin opulenta sa lumea egiptologilor, a scapat intact: mormantul lui Tutankhamon, faraonul copil, mort la numai 18 ani. A fost descoperit dupa sase ani de sapaturi, in 1992, de arheologul englez Howard Carter. Fabuloase se infatiseaza alaturi mormintele in care si-au dormit somnul invelit in milenii de istorie mumiile lui Seti I, ale fiilor lui Ramses sau vestitei Nefertari, sotia lui Ramses al II-lea. Undeva la poalele muntelui rasare colosal templul vestitei Hatshepsut, faraonul-femeie care a domnit 20 de ani. O scara monumentala sapata in stanca pastreaza deschis drumul spre casa reginei, numita chiar de ea Deir el Bahri, Splendoarea Splendorii. Printr-un exercitiu de imaginatie poti simti inca adierea gradinilor cu mirt si auzi susurul fantanilor care impanzeau cu mii de ani inainte curtile.


Lasand in urma vechile mistere ale vaii, inapoi spre celalalt mal al Nilului, in vecinatatea unui camp sterp, Colosii lui Memnon isi duc singuratatea. Odinioara, statuile faraonului, inalte de peste 20 de metri, flancau intrarea in templul lui Amenhotep. O legenda spune ca in fiecare dimineata, colosul cel impietrit din dreapta incepea sa cante, salutand ivirea zorilor. Si, cum zeii s-au suparat pe oameni, colosul a amutit, iar zorii se ivesc in tacere.


NAVALA. La ceasul ultimei rugaciuni a zilei lasam pietrele sa-si legene trecutul si ne indreptam spre portul din Luxor. Colosi moderni cu mai multe etaje poarta in spinare turistii pe Nil. Vasele de croaziera sunt trase la linie precum perechile de cai inhamati la trasura. Ca sa ajungem la Traviata, hotelul nostru plutitor, traversam, unul dupa altul, vreo cinci vapoare. Dinspre nordul Egiptului pana in sud, de la Alexandria la barajul de la Assuan, pe valurile domoale forfotesc peste 300 de vase de croaziera. In cele patru zile petrecute pe cocoasele de apa ale Nilului n-am zarit nici urma de crocodil. Suntem lamuriti de ghidul nostru egiptean ca reptilele fioroase nu pot trece spre nord din cauza turbinelor de la baraj. Pe mal, de-o parte si de alta se inlantuie umar langa umar minarete si bordeie pitite printre frunze de palmier rasfirate ca evantaiele. Negustorii ubicui calare pe traditionalele feluci isi fac loc printre mastodontii care se ingramadesc de-a lungul si de-a latul Nilului. Galabii, robele lor traditionale, zboara in sus si-n jos, de la negustor la turist si inapoi, pana la pretul corect, meci care se incinge pana la ecluza de la Edna.

O data cu Ra, care merge la culcare pe celalalt mal al Tebei, feluci si vase de croaziera se scurg pe urme cu naluciri de faraon si zei.