Dupa referendumul de sambata, ne intoarcem de unde am plecat. Nu s-a schimbat nimic. Doar complexul mesianic al presedintelui Basescu risca sa se agraveze. Primejdios. Este in mare masura si vina adulatorilor sai neconditionati - o specie de care presa romaneasca nu a dus niciodata lipsa. Acestia aplauda "victoria de proportii epice". Vorbesc despre "cifre devastatoare". In realitate, prezenta la vot a fost mult sub asteptari. Mai mult de jumatate din electorat a sanctionat prin absenta intreaga clasa politica, Basescu y compris. 75% din 45% nu inseamna "trei sferturi din popor" (cum crede Grigore Cartianu), ci doar putin peste 30% din romanii cu drept de vot. Aceasta aritmetica simpla nu pare, insa, sa-i incurce pe apostolii lui Basescu. "Presedintele a invins orbitor" - se extaziaza editorialistul favorit al Cotrocenilor, Traian Ungureanu. Care anunta evanghelic ca "Basescu a suspendat ordinea veche". Asteptam, deci, sa ne aduca Legea cea noua? Ce mai urmeaza? Ne va mantui de pacate? Ii va vindeca pe ologi si le va reda vederea orbilor? Ma tem ca si oameni mult mai lipsiti de ambitii ar lua-o razna inconjurati de asemenea efuziuni aproape mistice.
Odele inchinate in aceste zile liderului providential l-ar putea face invidios si pe Nicolae Ceausescu. Aflam tot de la Traian Ungureanu ca Basescu a transformat "gloata" in "popor", "norodul dezlanat" in "fiinta democratica a unei natiuni". Mai ramane sa transforme si apa in vin si am pus-o de-o noua religie. Ce se intampla, insa, cu "infidelii", care alcatuiesc, totusi, aproape 70% din electorat? Sau, poate, cei care nu vibreaza la discursul presedintelui nu merita privilegiul de fi inclusi in randul "poporului"? Fac parte din "gloata"?
Si, totusi, mie mi se pare ca tocmai la "gloata" are Traian Basescu mare succes, la fel ca Iliescu pe vremuri. Ea este cea mai receptiva la demagogiile ieftine si adora liderii providentiali. Spre deosebire de predecesorul sau, Basescu ofera gloatei si prilejuri de entuziasta identificare cu conducatorul iubit. Am depasit faza "dintre noi, pentru noi". Avem acum "ca noi". Sigur, asemanatoare nu sunt averile si privilegiile, ci manierele.
Ca gloata il legitimeaza pe presedinte e normal. Reciproca este, insa, intolerabila. Seful statului ne invata ca mitocania agresiva e "cool". Un exemplu foarte recent: Basescu i-a "confiscat", sambata, telefonul unei ziariste sacaitoare, calificand-o, ulterior, drept "tiganca imputita". Pe forumuri, fanii lui il aplauda: "Bine i-a facut", "Eu ii dadeam si un cap in gura", "Sa fie arestata pentru hartuirea presedintelui"! Citind aceste comentarii halucinante mi-am adus aminte de ovatiile cu care au fost intampinati minerii veniti, in 1990, sa "faca ordine" in Piata Universitatii.
O natiune normala nu ar lasa nesanctionat un asemenea gest incalificabil. Anul trecut, primarul Londrei a fost suspendat din functie timp de patru saptamani fiindca a jignit un jurnalist prea insistent, comparandu-l cu un gardian de lagar nazist. Fara sa aiba idee ca respectivul era evreu.
Basescu, insa, nu va pati nimic. Si el o stie. Referendumul a consumat toata munitia partidelor politice - care vor evita, multa vreme de acum inainte, o confruntare directa cu presedintele. Ma tem ca "derapajele" acestuia se vor indesi. Fiindca are senzatia ca totul ii este permis. Ca prin gura sa vorbeste "poporul". Chiar daca nici macar toti cei care l-au votat nu il sustin neconditionat. Sa nu fii de acord cu demiterea unui presedinte in exercitiu nu inseamna ca ii sustii, automat, toate proiectele si ii aprobi toate actiunile. Poporul nu e capabil de o asemenea empatie. Numai gloata.