Sambata seara, la Sinteza zilei de la Antena 3, in timp ce ne straduiam sa demontam diversiunea cu tainuirea prezentei la vot, una dintre cele mai scandaloase diversiuni postdecembriste, pentru ca a dat posibilitatea Partidului Democrat, cel care conduce efectiv tara prin structurile ramase intacte, am primit un SMS. O eleva in clasa a XII-a, stralucita castigatoare an de an a olimpiadelor de limba spaniola, imi scria ca nu-i vine sa creada ochilor. Stand de vorba cu ea anterior, cand m-a contactat pentru a o ajuta sa scrie un eseu despre Ionel Bratianu, tanara mi s-a dezvaluit ca un dusman crancen al lui Traian Basescu. Am intrebat-o de ce. Si mi-a marturisit ca se simte umilita ca tanara, careia specialitatea (limba spaniola) si cultura i-au dat o mentalitate europeana, sa aiba drept sef de stat un personaj de republica bananiera. Intr-o lume in care pana si rusii, rascracarati pe doua continente, s-au euro-penizat, renuntand la tarii care beau si haleau cat un regiment de cazaci, alegandu-si un personaj de seriozitatea lui  Vladimir Putin, Romania are in frunte un Traian Basescu. Un personaj redus la cliseele propagandei marxist-leniniste de pe vremea cand facea liceul militar (a se vedea insistenta pe termeni de gazeta de perete de la SMT, precum Oligarhie, Popor, neintelegerea sistemului democratic, promovarea democratiei de tip Republica Populara Romana), lipsit de acea minima roseata in obraji care deosebeste pe om de capra, ahtiat dupa ratingurile de starleta, gata sa dea un cap in gura jurnalistilor care-i pun intrebari cat de cat profesioniste. Deloc surprinzator, pe locul doi in sondaje vine un personaj si mai dihai, Gigi Becali, cel care declara, fara sa surada, ca e trimisul lui Dumnezeu in politica romaneasca si repeta numele filosofului Heidegger cand e intrebat de fotbalistul Banel, pentru domnia sa Heidegger fiind un atacant german pe care si l-ar vrea transferat la Steaua. In discursul sau de dupa anuntarea exit pollurilor, Traian Basescu i-a multumit lui Gigi Becali, pentru ca i-a dat voturile. N-ar fi fost nevoie. Si daca nu anunta public sprijinul pentru Traian Basescu, cei 19% alegatori cat are Gigi Becali in sondaje ar fi votat impotriva demiterii. Pentru acesti romani, Traian Basescu e un Gigi Becali ajuns la Cotroceni. Si pana il vor aduce la Cotroceni pe Gigi Becali (pentru ca acesta e trendul in Romania, zisa si europeana), l-au votat pe Traian Basescu. Daca ar fi fost sa aleaga, ar fi avut totusi unele sovaieli, sovaielile de a-si da seama care dintre cei doi e mai imbecalizat. Eleva a mers la vot si, dupa cum mi-a marturisit, ar fi fost in stare sa puna de sute  de ori stampila pe  DA.  Indiscutabil ea s-a numarat printre cele doua milioane de romani care au votat pentru demitere. Despre acestia s-a vorbit putin, daca nu chiar deloc. Dupa opinia noastra, in analiza pe care ar trebui s-o facem Referendumului ca examen electoral, dar si ca semnal pentru alegerile prezidentiale din 2009, ar trebui sa ne indreptam privirea catre aceste doua  milioane de cetateni.  Cele aproape sase milioane care au votat impotriva demiterii sunt impartite in ce priveste motivele. O parte a mers la vot hotarata sa voteze impotriva demiterii. Sunt cei care-l iubesc pe Traian Basescu. Vor vota cu el si daca isi va lua o alta nevasta in direct. Puterea iubirii lor pentru Traian Basescu e asemanatoare cu cea a gazetarilor si membrilor asa-zisei societati civile, care se fac imediat ca niste patlagele vinete daca-l critici pe Idolul lor de la Cotroceni. O alta parte, dintre cei in varsta, a votat impotriva demiterii din respectul fata de presedinte, indiferent cine ar fi fost acesta, chiar Tovarasul Nicolae Ceausescu. O a treia categorie a votat impotriva demiterii, considerand, in chip corect, ca suspendarea a fost o nedreptate. Putem presupune ca doar prima categorie a facut efortul de a iesi din casa motivata de iubire fata de Traian Basescu. Celelalte doua au mers la Referendum din constiinta de cetatean. Sunt alegatorii care au mers la toate alegerile postdecembriste.  Cele doua milioane sau imensa majoritate a acestora au mers la vot pentru a scapa tara de  Traian Basescu. De Traian Basescu, presedintele Romaniei, pentru ca altfel, nu numai ca om, dar si ca politician, domnia sa ne e simpatic. Nu i-au oprit nici milioanele de euro puse la bataie de mafia din jurul lui Traian Basescu, nici slaba campanie a Coalitiei antiprezidentiale, nici tradarea lui Mircea Geoana de catre baronii PSD cu dosare la DNA, nici constiinta ca suspendarea a fost nedreapta, nici perspectiva a inca trei luni de balamuc. Au mers la vot ca sa-l dea jos. De aceste doua milioane de alegatori ar trebui sa tina cont partidele politice. Pentru ca, indiscutabil, numarul lor n-are cum sa scada in urmatorii doi ani si ceva. Dimpotriva, avand in vedere ca 65% din populatie n-a mers la vot, numarul adversarilor lui Traian Basescu ar putea sa creasca. Mai ales ca domnia sa, drogat de victoria amagitoare, in loc sa se trezeasca si sa devina, in fine, sef de stat, se gigibecalizeaza tot mai tare.