Asa au fost, in societatea occidentala, enumerand la intamplare, "generatia flower-power", grupurile extremiste, drogatii, conspiratia iudeo-masonica, minoritatile etnice, intelectualii de stanga sau neo-fascistii. In lumea comunista, numaram, tot la intamplare, culacii, burghezii, chiaburii, legionarii, intelectualii deviationisti, "generatia flower-power". Ei, nemernicii, erau de vina! Din cauza lor, in functie de momentul istoric, lucrurile nu mergeau cum trebuia si sistemul dadea rateuri. Nu sistemul putea fi invinovatit de ceva, deoarece, prin esenta sa, era perfect si reprezenta intotdeauna cea mai buna solutie, impreuna cu reprezentantii sai de frunte, politicienii fara pata si dedicati interesului poporului.
In acelasi timp, odata creata certitudinea vinei pe care o poarta grupurile-tinta, poporul este linistit si fericit deoarece se demonstreaza in mod clar, negru pe alb, ca nu el a gresit alegand un politician sau altul. Alegerea era buna, dar grupurile de nemernici saboteaza interesele nationale si, ca sa spunem asa, trebuie trasi in teapa. Sa fim deci linistiti, nemernicii sunt identificati, are cine trebuie grija de ei si, la un moment dat (neprecizat, dintr-o prudenta elementara si usor de inteles) vom trai mai bine. Si daca nu se va intampla asa, atunci tot ei sunt de vina deoarece s-a dovedit ca erau mai multi si mai bine structurati decat am crezut si procesul de exterminare dureaza mai mult.
Va spun toate acestea deoarece am auzit o istorie fantastica venita din Romania. Daca n-ar fi cumplita si integrabila pe deplin in rationamentele de mai sus, atunci ar fi doar de un comic enorm. Iata faptele.
In urma cu putin timp au avut loc testele nationale cu subiect unic pentru elevii de clasa a opta. In dimineata zilei respective, directorii scolilor primare au fost mobilizati la sediu de unde a venit sa-i ridice o duba de politie (din aceea clasica, cu gratii la ferestre si compartiment special pentru detinuti) care i-a dus la sediul Inspectoratului scolar. Aici li s-au dat subiectele si au fost imbarcati la loc in duba politiei (condusa de un politist in uniforma, avand in dreapta o colega, tot in uniforma) si dusi fiecare la scoala lui. Dupa incheierea examenului au astepat sa vina iarasi duba din care a coborat doamna politist care s-a dus personal sa-l ia pe impricinat din cancelarie si, cu tezele sigilate, sa-l aburce in duba si - dupa ce i-a cules pe toti din sector - sa ajunga inapoi la inspectoratul scolar.
N-am mai auzit niciodata o asemenea poveste. Oricum, in spatiul Uniunii Europene, ar fi considerata drept o imposibila aberatie.
Dar ce ne pasa noua de UE? De ce ne-ar pasa daca, iata, standardele noastre sociale si de comportament sunt atat de primitive incat nu ne pot trimite decat in cea mai neevoluata categorie de tari sub-dezvoltate. Nu stiu daca va mai amintiti dar, nu de mult, am avut un ministru al invatamantului numit Hardau. Va ramane in istorie doar prin incidentul privind tocmai securitatea subiectelor de examen. Si iata cum Romania a imaginat raspunsul. Cu dube de politie. Asta pentru ca sistemul nu poate recunoaste ca este atat de inept si prost condus de politicieni incapabili si demagogi, incat nu a reusit sa creeze o solutie cu mijloacele sale proprii. Si, conform vechii traditii, a apelat la politie. Demonizand, din nou, categoria nemernicilor de profesori.
Era usor, era predictibil si, in definitiv, mai da-i dracului de nemernici! Pe cand ceilalti?