Sa recunosti ca ai nevoie de ajutorul unui psihoterapeut nu e suficient. Ponturi pentru gasirea terapiei potrivite, intr-o carte recenta publicata de Editura Trei.

Lumea vazuta prin ochii psihoterapeutului,
intr-un montaj de la o expozitie berlineza
dedicata lui Sigmund Freud Unde mergem pentru psihoterapie? Cui ne adresam cind vrem sa scapam de teama de paianjeni, de depresie sau de infulecatul „la nervi"? Fiecare problema sufleteasca isi poate gasi leacul. Cu o conditie: ca pacientul sa-si gaseasca terapeutul potrivit. Daca psihanalistii prefera distanta neutra, alti psihoterapeuti vorbesc despre o „alianta" sau despre un „contract" intre terapeut si pacient. Comunicare celor doi este esentiala pentru bunul mers al terapiei. La fel cum in tratarea unor boli biologice pot fi alese diverse medicamente, in functie de faza de dezvoltare a virusului, tot astfel sufletul poate fi vindecat pe mai multe cai. Diferenta enorma este ca „suferinta psihica nu este deloc o boala", spune Mony Elkaïm, coordonatoarea volumului „Ce psihoterapie sa alegem?". Cazurile patologice revin psihiatrilor, iar psihoterapeutii se ocupa de acele probleme personale, „comparabile cu o stinca enorma, care il blocheaza pe pacient in drumul devenirii sale si care poate fi deplasata asezind pirghia oriunde la baza ei", spune Elkaïm.

Indiferent daca se reclama de la Freud, Jung sau Adler, psihoterapiile psihanalitice, urmate de 30% dintre francezi, au un punct comun: nu rezolva direct simptomul, ci urmaresc aducerea in prezent a vietii psihice inconstiente. Este vorba despre recuperarea memoriei, prin care pacientul „ajunge sa se recunoasca pe deplin in actele, cuvintele sau emotiile ce rezulta din toate experientele traite, fara sa mai aiba impresia ca un altul vorbeste in locul sau", explica psihiatrul Bernard Brusset.

In psihoterapiile cognitiv-comportamentale, urmate de 20% dintre francezi, lucrurile se intimpla cu totul altfel. „Inconstientul" freudian pare mai curind o fictiune pentru cognitivisti. Ce conteaza sint adaptarea comportamentului si schimbarea credintelor irationale care ingradesc viata pacientului. In cazul unei asistente careia ii este teama ca va tremura cind va lua singe pacientilor, se va detecta mai intii originea temerii (nascuta dintr-o gluma a unei colege care a vazut-o tremurind), iar apoi se va „lucra" la cresterea increderii in propria persoana, dar si la scenarii de tipul „cum depasesti momentul in care iti vine sa tremuri".

Programarea neuro-lingvistica este un alt curent aflat „pe val" mai ales in cadrul trainingurilor pentru firmele de afaceri si vinzari. Accentul cade pe gesturi, pe limbajul nonverbal, dar si pe modificarea modului ingust de a vedea lumea. Caroline maninca ciocolata seara crezind ca e singurul fel in care se poate simti bine. Prin „resemnificarea faptelor", terapeutul ii sugereaza ca va obtine aceeasi stare de bine si daca va sta 20 de minute pe canapea, ascultind muzica. Tehnicile psihoterapeutice nu se opresc aici. Schimbarea de roluri din psihodrama, eliberarea de angoasele parintilor urmarita de terapiile familiale sau interactiunea in grup din gestalt-terapie reprezinta, de la caz la caz, variante la fel de viabile pentru dezvoltarea personala.

Tarife locale Orientarile psihoterapeutice din Romania au ajuns azi la fel de diverse ca in Occident, unele fiind importate in ultimii ani (gestalt-terapia, programarea neuro-lingvistica), altele fiind practicate inca din perioada comunista (psihanaliza). „O sedinta de psihoterapie individuala dureaza in general 50 de minute. Terapiile de orientare analitica au o frecventa de doua-trei sedinte pe saptamina. Cele de terapie familiala pot fi de o ora si jumatate, iar frecventa intilnirilor este o data la una sau la doua saptamini. Pretul sedintelor variaza intre 40 si 80 de lei pe sedinta", a declarat pentru Cotidianul Antonella Mihai, secretar general al Federatiei Romane de Psihoterapie si trainer in psihoterapie pozitiva.

Mai multe despre orientarile psihoterapeutice din Romania, pe www.cotidianul.ro/select