Orbirea

Se intampla in 1992 si gasisem in documente ca un om a fost impuscat de catre Securitate in timpul actiunilor de colectivizare a agriculturii. Groapa i-au sapat-o cativa sateni "chiaburi". Am asistat la o scena pe care nu o voi uita niciodata. Dintre cei care il inmormantasera pe cel ucis, mai traia un singur om. O adevarata procesiune, avandu-l in frunte, inarmata cu lopeti si cazmale, cauta mortul. Am sapat in acel camp peste 40 de gropi. Dar cel care ne conducea, singurul martor al crimei, avea 90 de ani si era orb. Atunci si acolo am inteles ca "procesul comunismului" e doar o lozinca: dosarul s-a clasat, in absenta dovezii materiale a crimei.
Am mai avut un soc similar in 2005, cand am mers de trei ori la Cotroceni spre a-l convinge pe dl presedinte Basescu de necesitatea unei condamnari a comunismului, de reluarea procedurilor judiciare pentru pedepsirea vinovatilor si instituirea de masuri reparatorii pentru victime si urmasii acestora. Nu am fost primit de presedinte, ci de dl Saftoiu. Dupa a treia vizita, in care eram insotit de dl Radu Ioanid, de la Memorialul Holocaustului din Washington, care sustinea aceste demersuri, am incetat sa mai sper, caci raspunsul a fost brutal. Presedintele nu era interesat. La urma urmei, mi s-a transmis opinia prezidentiala, in comunism nu s-a trait chiar rau, iar dl Basescu, chiar daca Romania Socialista privea doar doua ore de televizor, avea acasa un video si 300 de casete cu filme, bani destui si traia bine, asa ca nu vede ce are de condamnat. Am inghitit in sec si am plecat. Orbisem si eu.
"Un fel de accelerare dementa impinge reactiile publice din ultimele zile la paroxism", scrie in "manifestul" sau, intitulat programatico-ionescian - NU, dl Sorin Alexandrescu. Asa e. Am ajuns, intr-un mod paradoxal, in situatia in care abilitatile politice sa fie luate, de oameni altfel cu totul si cu totul decenti, drept optiuni morale. E un soi de alchimie ciudata, prin care toate asteptarile noastre, inselate de atatea ori, isi gasesc acum un receptacul: Traian Basescu. El e cel care spune ca a deschis dosarele Securitatii. Dar minte. Intai, pentru ca dosarele au fost predate CNSAS in urma unei ordonante de guvern care stabilea inclusiv sanctiuni pentru intarzieri; dl presedinte Basescu a avut doar abilitatea specularii momentului. Cea mai mare lovitura de imagine a fost insa aceea a condamnarii comunismului. Dar, cu putin inainte de a-l condamna, a decorat si inaintat in grad un numar mare de ofiteri de informatii, pentru "25 de ani de activitate". Adica in jur de sapte in slujba Securitatii. Presedintele Traian Basescu este, intr-adevar, un presedinte jucator; evident, un bun jucator de poker, in care deseori castiga - si o spun cu un sentiment amestecat in proportii egale: de admiratie si amaraciune. Admiratie pentru abilitatea politica prin care a reactivat si indus in dezbaterea publica teme vechi, dragi, remanente, populare. Cand dl Sorin Alexandrescu se revolta impotriva serelizarii Romaniei, nu pot sa nu-mi aduc aminte de acel obsesiv "nu ne vindem tara!", pe care actualul presedinte, unul din stalpii fostei infrastructuri feseniste, il apara. Cand asist, stupefiat, la o scena in care Theodor Stolojan, contabilul conturilor lui Ceausescu si fost sef de campanie electorala a lui Ion Iliescu, isi trece dupa gat gaura din tricolor in Piata Universitatii, ma ineaca insa amaraciunea de a constata ca traim intr-o complicitate nici macar relativa, incapabili de a recunoaste o performanta pe care presedintele Basescu a obtinut-o la capatul razboiului sau politic de aproape doua decenii. Dupa distrugerea metodica a partidelor istorice, a mutat pluralismul politic in interiorul Frontului Salvarii Nationale, punand astfel in practica doctrina Brucan; si dupa condamnarea comunismului, una de altfel doar formala, e iubit ca nimeni altul de intelighentie: ai zice ca dl Sorin Alexandrescu si-ar da viata pentru el. Iar acerba lupta impotriva coruptiei pe care o duce are, inca de la inceputul mandatului, mari rezultate in sondajele de opinie.
Cand am plecat de la Cotroceni atunci, in 2005, apasat de acea asumare a fericirii sub comunism continuta de raspunsul transmis de presedintele Basescu, ceea ce insemna renuntarea la lupta impotriva sistemului ticalosit asa cum eu il inteleg, am mai avut puterea sa si rad. Chiar daca rasul a fost unul amar. Acum sunt cumva curios. Astept sa vad un om nou la lucru. Cu manecile suflecate, cladind un viitor luminos, atat de luminos incat privirile aprinse de dragoste oarba ale natiei sa-l poata distinge.

Marius Oprea, istoric, publicist si consilier al primului ministru Tariceanu

---

Despre autor: