Dupa cum bine se stie, Geoana nu este Liderul, ci doar un compromis impus pentru a putea fi debarcat Ion Iliescu. Normal, Iliescu nu l-a iertat niciodata pe Prostanacul care i-a luat locul si a facut cam tot ce a depins de el pentru a-i torpila orice urma de autoritate. Chiar daca revenirea lui Iliescu in prim-planul social-democratiei reprezinta o varianta greu de crezut, placerea patriarhului de a-l vedea doborat pe pigmeul care i-a luat locul nu poate fi contestata. La fel, Adrian Nastase si, mai nou, Miron Mitrea ar lasa si ei bucurosi orice treaba la o parte pentru placerea de a sapa la temelia scaunului ocupat de subalternul nebagat prea mult in seama pe vremuri, dar ajuns astazi in fruntea partidului lor. Grup omogen si ostil prin definit ie Miticilor, fie ei si PSD-isti cu pedigree, tabara clujeana condusa de Ioan Rus arunca in spatele lui Geoana responsabilitatea scaderii partidului in sondaje si pandeste ocazia favorabila detronarii celui pe care tot ea l-a impus la presedintia PSD-ului, la ultimul congres. Fara indoiala, atitudinea razboinica a ardelenilor lui Rus este intretinuta si de bunele relatii pe care acesta le are cu democratii lui Vasile Blaga si Emil Boc – ca si alti pesedisti clujeni de altfel. Legat de acest aspect, nu strica sa amintim ca zvonurile referitoare la contactele deja demarate intre anumiti pesedisti si liderii PD s-au facut auzite chiar si inainte de finalul campaniei pentru referendum, cand presa nu se putea plange de lipsa de subiecte, ba chiar cu greu facea fata evenimentelor diurne. Daca la toate astea se adauga si faptul ca Geoana (total lipsit de calitatile necesare unei locomotive) nu prea are sanse de deveni candidatul partidului la viitoarele alegeri prezidentiale, viitorul actualului lider PSD nu suna deloc bine.
Democratia si mineriadele se amesteca in capul lui Iliescu
Facute poate prea la cald, sondajele de opinie au relevat caderea PSD-ului lui Mircea Geoana in sondaje. Ca suspendarea a fost de vina sau incardasirea cu PNL, urmata de soparlirea la guvernare pe usa din dos, nici macar nu are importanta. Sigur este ca statutul de strutoca mila politica, cu fundul pus juma-juma in opozitie si la putere, nu a fost pe gustul ciracilor pesedis ti. Cu alegerile europarlamentare batand la usa, situatia este nu grava, ci de-a dreptul alarmanta. Ca PSD are mari probleme de imagine a demonstrat-o si ultimul miting anti-Basescu, organizat in campania proaspat incheiata, cand social-democratii lui Geoana nu stiau ce sa mai faca pentru a nu fi asociati cu PRM, macar in ceea ce priveste organizarea. Scos din barlog de acuzatiile pe care i le-a adus Traian Basescu in campania proaspat incheiata, Ion Iliescu a facut si el o gafa imensa, repetand incapatanat ca oribila mineriada din 13-15 iunie a reprezentat un adevarat… act civic. Perfecta pentru un activist de partid comunist, atitudinea lui Iliescu nu numai ca este in flagranta contradictie cu valorile democratice pe care le proslaveste mai nou, dar a si exacerbat, fara indoiala, resentimentele celor ciomagiti cu bestialitate de minerii chemati de Iliescu, pe vremuri, pentru a restabili cu bata consensul atat de drag presedintelui de onoare al PSD.
Tariceanu va ramane… calul de bataie al PD
Paradoxal, cumpana prin care trece PSD-ul i-ar putea avantaja pe liberali, in frunte cu premierul Tariceanu, care ar avea astfel mari sanse sa ramana la guvernare tot restul mandatului, chiar daca, saptamana trecuta, pesedistii vorbeau de o posibila motiune de cenzura (menita in mod evident sa le carpeasca aura de partid de opozitie). Vorbind de sansele PNL-ului de a se mentine la putere, trebuie spus si ca PD nu are nici cea mai mica intentie sa se compromita guvernand, pana la viitoarele alegeri cel putin, cu PSD-ul. In plus, cu seceta prognozata si cu posibilitatea redusa de a finaliza programele necesare accesarii fondurilor europene cuvenite Romaniei, sa stai pe margine in rol de victima si sa critici actiunile calailor uzurpatori este taman postura potrivita pentru sensibilizarea electoratului mioritic si indesarea in desaga proprie a procentelor mult dorite. Totusi, Tariceanu se poate confrunta cu pericolul reprezentat de un guvern de tehnocrati. Varianta este valabila mai ales daca in PSD se impune gruparea celor care vor sa refaca imaginea partidului - revenind in opozitie si retragand astfel sprijinul acordat guvernului PNL-UDMR – si daca PD formeaza o alianta cu PLD. In acest caz, democrat-liberalii au asigurata intrarea in Parlament si pot, la o adica, sa-l sacrifice pe Theodor Stolojan sau pe Gheorghe Flutur pe post de premier tehnocrat. Chiar si asa, liberalii au motive sa se bucure: guvernul ar fi condus tot de unul de-al lor, prin urmare este adevarat ca protocolul Aliantei DA se respecta…