Dupa tot circul electoral, a venit, in sfarsit, reintanirea cu poporul. Cam trista, daca nu de-a dreptul dura! Nici macar castigatorul acestui referendum, presedintele Traian Basescu, nu-si poate permite sa se bucure pentru acest 75%, de vreme ce el reprezinta doar trei sferturi din nici jumatatea numarului cetatenilor cu drept de vot. Altfel spus, mai mult de 51% dintre alegatori au refuzat sa se prezinte la urne, dand practic un vot de blam intregii clase politice, de la stanga la dreapta, cu presedinte si premier cu tot. Pentru multa lume e o surpriza amara, dar cine a urmarit prognozele "Cronicii romane" a fost pus in garda. Si vineri, ca si sambata, cand institutele de sondare a opiniei publice avansau participari record la referendum, pe exact acest spatiu tipografic afirmam ca nu sunt decat himere si ca, de vreme ce numarul absenteistilor a fost in permanenta crestere, ar fi o performanta autentica sa vina la urne macar jumatate din electorat. Tocmai de aceea, am indemnat oamenii sa iasa la vot, pentru a nu ajunge la tabloul dezolant de acum, in care majoritatea partidelor se privesc buimacite ca in oglinda, nevenindu-le sa creada ca exact aceasta e realitatea cruda. Si ca, in consecinta, prioritatile majoritatii romanilor sunt cu totul altele decat cele pe care si le asumase clasa politica. Am spus de multe ori si repet ca Romania nu traieste din trancanelile interminabile de la talk-show-uri, din stirile manipulate, din sondajele platite gras si nici din acuzatiile de tot felul, carora le lipseste tocmai esentialul, adica… verdictul justitiei! Or numai asta i s-a oferit poporului de multe luni incoace, din ambele sensuri, adica si dinspre seful statului spre oligarhi, dar si dinspre ei spre presedintele Basescu.
Iar in ultimul act, prostia cea mai mare care a fost intrecerea socialista in mitinguri grandomane, la vremea carora am spus raspicat ca iar se pacalesc cu totii, pentru ca oamenii nu vin la urne cu trenul, cu autocarul si tabelul convocator de la partid. N-as fi vrut sa am dreptate, dar iata ca pe la sectiile de votare a cam batut vantul, spre disperarea formatiunilor politice care se trezesc la ora adevarului. Si, sigur, au dreptate adversarii presedintelui, cand spun acum ca "poporul lui Basescu" reprezinta doar ceva peste cinci milioane de alegatori, dar ce ne facem ca restul de numai trei milioane ar trebui sa se imparta la cele 5 partide care au format coalitia anti-prezidentiala ?! Or, respectand graiul auster al cifrelor, e limpede ca, daca Traian Basescu si-a pastrat intact electoratul din 2004 ( 5 126 794 in turul II al prezidentialelor), pierderile au revenit tocmai partidelor. De altfel, nu strica sa reamintim ca, in batalia din 2004 cu Traian Basescu, Adrian Nastase obtinuse , in primul tur, 4 278 864 voturi, realizand atunci, singur, cu aproape un milion mai mult decat a atras acum intreaga coalitie PSD-PNL-PRM-UDMR-PC!
Concluziile se trag de la sine, atat pe stanga, cat si pe dreapta, fiind cert ca toxicitatea coalitiei a afectat deopotriva electoratul de pe ambele flancuri, pentru care capul lui Basescu a contat probabil mai putin decat pactizarea cu adversarii politici traditionali. Cum sa mai iasa ungurii la vot cand il vad pe Marko Bela aliniat la PRM, cum sa mai raspunda pesedistii la apelurile lui Geoana, cand defileaza langa Tariceanu, care le-a confiscat guvernarea, si cum sa nu voteze 58% dintre liberali cu tabara adversa, cand PNL-ul s-a folosit din plin de PSD si PRM, ca sa controleze puterea?!
Sunt intrebari pe care strategii de campanie ai partidelor s-ar fi cuvenit sa si le puna mult inaintea referendumului, cand totul parea ca merge ca pe roate, omitandu-se insa tocmai obligatia de a lua pulsul propriului electorat. Lipsind exact aceasta consultare, raspunsul dat de urne e absolut bulversant, aducand socul trezirii la realitate. O realitate care ne spune, dincolo de orice rezultat al „meciului cu Traian Basescu", ca alegatorul roman nu numai ca nu mai e dispus sa inghita decizii luate in numele si peste capul sau, fara sa fie consultat. E marele semnal de alarma pentru intreaga clasa politica si este, mai ales, preludiul poporului la votul uninominal. Iar, daca ma intrebati pe mine, la alegerile anticipate, unde se va ajunge prin intermediul unui guvern de tehnocrati!