"Ora zero" (1979), "Alo, aterizeaza strabunica!" (1981), "Declaratie de dragoste" (1985), "Liceenii" (1986), "Extemporal la dirigentie" (1987), "Liceenii Rocka€™na€™roll" (1991) sunt cele mai semnificative filme de fictiune pe care le-a realizat Nicolae Corjos. Astazi, maestrul implineste 72 de ani.


"Sunt in priza permanent"A colaborat ca regizor secund timp de 22 de ani cu cei mai cunoscuti regizori de film romani. De asemenea, a colaborat in calitate de regizor secund sau regizor din partea romana la mai multe coproductii cu regizori straini. Regizor si autor de scenarii la peste 50 de filme documentare. A publicat numeroase articole, studii, interviuri privind probleme ale cinematografiei si ale televiziunii. A participat in calitate de concurent si de membru al unor jurii la numeroase festivaluri, concursuri, gale de film si de televiziune, nationale si internationale, pe probleme ale audiovizualului. De ziua sa, regizorul Nicolae Corjos ne impartaseste din gandurile sale:

"Cum primesc noul an de viata? Muncesc. Am bucuria sa fiu profesor asociat la facultate si sa indrum cativa studenti care, se pare, vor avea ceva de zis in cinematografia sau in audiovizualul romanesc, sperante ce sigur vor da un nou impuls echilibrului estetic si diversitatii tematice si regizorale. Aceasta activitate ma alatura, si este extrem de onorant pentru mine, de o serie de regizori si in acelasi timp profesori de regie de mare talent si cu o pregatire elevata, dintre care nu pot sa nu amintesc pe Elisabeta Bostan, Marius Sopterean, Doru Nitescu, Geo Saizescu, Alecu Gh. Croitoru, dar si alaturi de alti profesori si cineasti de mare valoare.

Privesc cu optimism noul an de viata, poate si pentru ca inca doresc foarte tare sa mai fac un film despre «Liceenii de ieri si de astazi», la care ma gandesc mereu, dar si pentru ca sunt in priza permanent cu cea mai frageda varsta, cea a nepotului meu Petru, care va implini curand trei ani, si care ma striga onomatopeic, transformand Nicu Bunicua€™ in apelativul «BUIUCU!!!». Si ma mir de ce nu ma striga asa toata lumea.

De ziua mea cred ca va fi ceva obisnuit. O sa ma gandesc mult la personajele filmelor mele, la actorii care au interpretat personajele respective, pentru ca eu cred ca regizorul de film este creatorul de personaje in subtilitatea relatiilor existente intre ele. De fapt, intotdeauna am pus in fata eroii, personajele, interpretii acestor eroi, iar eu am incercat un rol discret, chiar consider ca subtilitatea de stil a mea personala este «discretia regizorala», prin asta intelegand ca faptele, actiunea, vorbele personajelor le-am plasat pe primul plan, si nu atitudinea excesiv subiectiva a regizorului din mine."