Presedintele a invins orbitor. Presedintele trebuie sa fie uimit. Unde am ajuns? La marginea trecutului? In liziera viitorului?

Aceste intrebari naucite intr-o geografie schimbata sint tot ce poate fi mai nimerit, dupa 19 mai si dupa 75%. Un lucru e limpede: am ajuns intr-un loc nou. Pe un platou larg si populat in care se amesteca doua rinduri de piatra: ruinele vechiului sistem politic si santierul noii identitati democratice romanesti. Sintem intr-o situatie istorica. Schelaria politica a ultimilor 18 ani a cazut, pentru ca a fost inaltata in logica veche a interesului de grup. Modelul nomenclaturii comuniste a fost gradinarit pervers si a luat chipul, asemanarea si indeminarea procedurala a vietii parlamentare. Vreme de 18 ani, acest edificiu a dominat Romania, bazindu-se, intre altele, pe absenta marelui arbitru: poporul. Nu gloata, nu multimea numerica, nu norodul dezlinat, ci fiinta democratica a unei natiuni care a inteles, in sfirsit, ce vrea de fapt si o poate spune de la prima rostire. De ce atit de tirziu? Din pricina oboselii si a trecutului care au continuat sa infulece lacom din dreptul la coerenta. Romanii nu se puteau constitui politic. Ezitau in labirintul fara iesire al politicii de partid. Lipsea ceva. Lipsea cineva. Un interlocutor in stare sa preia mesajul. O personalitate politica in care romanii sa-si poata recunoaste propria realitate sociala. Adica: lipsa de sofisticare si dorinta de claritate. Asa a devenit Traian Basescu liderul unei stari de spirit nationale.

Referendumul a pus aceasta realitate in cifre devastatoare. Traian Basescu a suspendat ordinea veche sprijinit de alegatori care si-au ars, mai intii, carnetele de partid. Stim acum ca PNL e un partid majoritar pro-Basescu. C.P. Tariceanu va trebui sa demisioneze din fruntea unui partid pe care l-a risnit pina la capat. Apoi, din fruntea unui guvern pe care l-a invatat sa confiste voturile romanilor din afara si sa dea faxuri chiuare pentru a slabi justitia dinauntru. PSD poarta in burta un sfert de electorat pro-Basescu. UDMR a devenit o minoritate in interiorul propriilor alegatori. Asa arata ruinele sistemului suspendat de Traian Basescu si de noua omogenitate romaneasca. Sintem intr-o situatie istorica si revolutionara. Din acest punct, presedintele Traian Basescu va trebui sa se supuna.

Presedintele a cistigat asurzitor. Vocea populara a strigat NU! si ii cere sa urmeze dorinta de nou. Caci despre nou impotriva vechiului a fost vorba mereu, in ultimele luni de lupta pentru viitorul Romaniei. Romanii par insetati de renasterea acelor lucruri pe care le-au vazut murind de prea multe ori. Partide noi, nu sigle reciclate. Justitie in tromba, nu procese parcate pe procedura, afaceri serioase, nu smenuri cu statul, legi clare, nu rebusuri cu cifrul la partid. Insumind: o noua Constitutie. O noua viziune. Presedintele Basescu e omul nimerit, pentru ca a incurajat, adesea de unul singur, aparitia clara a dorintelor noastre. El va trebui sa gaseasca numele noii realitati, sa ii dea titlu si sa nu repete vechile descintece administrative. Sa se bazeze pe nou. Pretindem asta. Caci acum sintem poporul.