Dominatia stangii comuniste radicale si a urmasilor acesteia (Iliescu si FSN-PDSR-PSD) a fost evidenta si a produs doua revolutii: revolutia anticomunista si revolutia dreptei. Degeaba incearca apologetii stangii sa acrediteze ideea ca in perioada CDR s-ar fi aflat "dreapta" la putere. In coalitia din perioada 1996-2000 se aflau si doua partide ale Internationalei Socialiste (Partidul Democrat al lui Roman si Basescu, si PSDR, cel de-al treilea "partid istoric"). Abia dupa alegerile din 2004 (din motive care merita o analiza separata), Basescu a luat decizia istorica de a indrepta PD-ul, partid urmas al FSN, dinspre stanga spre dreapta, dinspre Internationala Socialista catre Partidul Popular European.
In aceeasi perioada, s-a inregistrat cresterea spectaculoasa (de la 0% la 18-20%) a Partidului Noua Generatie Crestin Democrat, condus de George Becali. Pentru prima data in istoria postcomunista, un partid extraparlamentar inregistreaza o asemenea crestere. PNG-CD si-a declarat de la bun inceput identitatea de dreapta, crestin-democrata si orientarea catre PPE. Daca ne uitam la orice sondaj de opinie, constatam ca pentru prima data exista oportunitatea istorica a formarii unei majoritati parlamentare de catre doua partide ale dreptei populare, crestin-democrate. Majoritatea poate deveni si mai solida daca PD va fuziona prin absortie cu PLD-ul lui Stoica & Stolojan.
Am argumente puternice pentru a-mi sustine teza celor doua revolutii. Un ganditor politic drag mie (ghici care?) a demonstrat in cateva din cartile sale ca indeobste termenului de "revolutie" i se da o acceptie restransa si tehnica, fiind folosit pentru a desemna inlocuirea unui regim politic cu altul (asta s-a intamplat in decembrie 1989 in Romania), in urma unei lovituri de stat violente, urmata de insurectii, epurari, interdictii, arestari, eventual executii. Or, trebuie facuta o distinctie radicala intre revolutia care schimba regimul, dar nu schimba societatea (cazul primei revolutii din Romania), si revolutia care schimba societatea fara a schimba regimul (cazul revolutiei de dreapta din tara noastra, care pastreaza regimul democratic, dar schimba societatea in profunzime). Revolutia Franceza face parte din prima categorie de revolutii. Revolutia americana face parte dintr-a doua categorie de revolutii. In acest moment, in Romania asistam la manifestarea celei de-a doua revolutii, care schimba in profunzime societatea, dupa ce prima revolutie a schimbat doar regimul politic.
Analiza factuala, empirica, descriptiva a realitatii sociale si politice din Romania sprijina teza mea cu privire la faptul ca suntem martorii celei de-a doua revolutii, cea a dreptei: pentru prima data a aparut fenomenul autoidentificarii unor formatiuni politice in sens doctrinar, prin asumarea valorilor, principiilor si idealurilor dreptei. Studiul bazei sociale a politicului demonstreaza mutatiile catre dreapta, prin intarirea clasei de mijloc, sustinuta de milioanele de romani care lucreaza in strainatate, iar apoi de impunerea categoriilor sociale si profesionale dinamice (afaceristi, intreprinzatori industriali si agricoli, liber-profesionisti, intelectuali, experti). Cine mi-a citit textele in ultimii ani, stie ca am anticipat de mult aceasta mutatie revolutionara.