Nuantele mistice ale campaniei de demitere a presedintelui duc cu gindul la implementarea procedeelor religioase in politica.

Au nevoie de o minune. Tariceanu, Geoana, Orban, Marko Bela si ceilalti. Pentru ca doar o minune poate face ca la referendumul de pe 19 mai Traian Basescu sa poata fi suspendat. Si ce fac ei pentru aceasta minune? Rind pe rind, actiunile lor ma duc cu gindul mai degraba spre un ritual. Pentru ca au un continut puternic subiectiv si emotional, dar si un caracter ritmic. Principala tema impotriva lui Basescu - „obsedat de putere" - nu reprezinta un argument politic, ci mai degraba o viziune personala asupra unui om. La fel de bine se poate vorbi si despre obsesia antifascista a lui Ion Iliescu, ce revine ciclic in discursul acestuia, ori de cite ori este nevoie sa demonizeze ceva sau pe cineva. In 1990, studentii strinsi in Piata Universitatii erau elemente fasciste si legionare. Acum, discursul lui Basescu, prin care el ii ataca pe cei 322 de parlamentari care l-au suspendat din functie, e taxat de Iliescu tot ca fiind fascist. In spiritul bunei legitimari de tipic comunist pe circa luptei contra fascistilor, de buna seama. PNL incearca sa il prezinte pe Basescu in rolul de tiran. Dar la fel de tiranice pot fi socotite deciziile ministrului Justitiei atunci cind, intrebat la Radio Guerrilla daca a facut controale inainte sa faca demiteri, el a raspuns ca nu il obliga nimeni la un asemenea lucru. Fie ca il auzi pe Crin Antonescu, pe Ludovic Orban sau pe premierul Tariceanu, discursul anti-Basescu este standard. Fara inflexiuni. Spus ca un Crez, de citeva saptamini incoace, da sentimentul unui reflex mistic. In razboiul contra lui Traian Basescu, armele au fost alese de cei care l-au atacat frontal. Din pacate pentru ei, cartulia cu rugaciuni politice a fost tot ceea ce au putut sa aduca de acasa. Proasta alegere le apartine in exclusivitate. Speculind aceasta greseala, Basescu le-a dat in cap cu ceaslovul oligarhiei. A scos o tema de principiu in prim-plan, pe care abia apoi a personalizat-o. Adica a procedat invers decit adversarii sai. Mai tineti minte apelul facut la alegerile din 1990, „Avem nevoie de liniste"? Este teribil de similar cu nevoia de liniste predicata de PSD, PNL, UDMR si PRM. Dar in liniste se fac numai rugaciunile si slujbele religioase. Nu politica. Ea a fost proiectata de la bun inceput ca un cimp conflictual, nu ca o biserica pentru a da de lucru tircovnicilor de ocazie.

Razvan Vintilescu este redactor la departamentul Investigatii.