Politica ne omoara! Referendum bun!

Da, caldura mare in mai toata tara. Mor oameni pe strada, deshidratati sau rapusi de boli cardio-vasculare. Seceta loveste naprasnic. Graul, orzul, secara
s-au chircit, iar porumbul sau floarea soarelui nici nu-ti mai vine sa le semeni. Tot nu rasar. Sau, ceea ce rasare, se rasuceste. Animalele nu-si prea mai gasesc nici ele iarba de pascut, iar taranii (fermierii, in limbaj european)
s-au lehamitit si ei. Parca nu mai au forta sa infrunte necazurile. Ce rost mai are? E canicula! Si canicula te moleseste, iti suge seva si iti mai da si halucinatii. Ne resemnam?
Luna aceasta a fost, insa, caniculara si in politica. Suspendarea, pe 19 aprilie, in si de catre Parlament a presedintelui ales al tarii si declansarea referendumului pentru demiterea sa a incins, pana la incandescenta, militantii partidelor, o buna parte a intelectualitatii, societatea civila si zone semnificative ale populatiei romanesti traitoare intre sau inafara frontierelor statului roman.
Mai ales in ultimele zece zile, asupra noastra s-a abatut un urias val mediatic. Orice post de televiziune, cat de cat important, ai deschide, dai doar de talk-show-uri cu sefii partidelor politice parlamentare, cu presedintii de tara (fosti sau actuali), cu jurnalisti, analisti, sociologi, politologi, pro sau contra-Basescu, intre bine si rau etc. Uneori, se incalzeste ciorba, mai ales in presa scrisa, de-acum 10-15 ani, si ni se mai serveste o data, ca fiind trufanda. Asistam la plati ale unor polite, de care noi habar n-am avut si poate nici nu ar trebui sa avem, intre fosti colegi de partid ajunsi azi in tabere opuse, intre patroni de presa si angajati (sau, ma rog, parteneri), la dezvaluiri de picanterii din viata anterioara intrarii in politica.

Diverse persoane (ca sa nu zic grupari) din serviciile secrete pun pe masa politicienilor mici (nu de-i lui Vanghelie, insotiti de bere) cimilituri, dandu-le acestora senzatia ca au intrat in posesia unor secrete care i-ar umple de invidie chiar si pe Bush sau pe Putin.
Raia ridicolului se raspandeste in mediul nostru politic, cu viteza luminii. Politicienii insisi (de la cei mici, la cei mai mari) folosesc invective, descrieri, stampile, mistouri, care le creeaza, parca, o stare de extaz, ca dupa consumarea unei prize serioase de droguri. Asa aflam (si unii ne si amuzam copios) ca Parlamentul e o sandrama care adopta legi pentru hoti, ca parlamentarii sunt niste maimute (nu toti, doar mare parte dintre ei), niste oligarhi sau aflati in solda si sub comanda acestora, si cate si mai cate, spuse de insusi capul statului (ticalosit) care este Traian Basescu. Dar aflam si ca Romania a ajuns o "dictatura", un "stat politienesc", ca seful statului este un "deseu toxic, care trebuie incinerat sau bagat in sarcofag" (dixit Mircea Geoana).
Pentru mine a devenit clar (mai ales din ultimele aparitii televizate ale lui Traian Basescu, dar si ale lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu) faptul ca, cel putin in parte, actualul razboi politic se datoreaza si unei maniere personale in care, mai ales actualul sef al statului, a resimtit atacurile, etichetarile si chiar, cum domnia-sa insusi se exprima, jignirile care i
s-au adus in mediul politic sau/si de unii jurnalisti, nu atat presedintelui, cat lui Traian Basescu in persoana, ca om. Si omul Traian Basescu nu poate nici inghiti, nici ierta ceea ce, eventual, presedintele Basescu ar face-o. Dar cum deosebim noi, oamenii de rand, pe omul Basescu de presedintele Basescu?
Dincolo de faptul ca senzatia mea este ca o asemenea dedublare este imposibila, eu cred cu tarie ca, vrea-nu vrea, Traian Basescu, atata vreme cat ramane pe scena politica, va trebui sa invete sa inghita, pe stomacul gol, in fiecare zi, cate o broasca raioasa, dupa care sa mai si zambeasca si sa spuna cu "ipocrizie" politica: ce delicios!
Urmeaza o relativa acalmie, de doua zile, inainte de furtuna. In aceste zile nu se va mai putea vorbi de referendumuri si de razboi politic. Azi, insa, mai putem daca nu sa tragem concluzii, macar sa facem cateva observatii. Una ar fi aceea ca echipa Basescu (la un loc cu PD si PLD) a stiut ce vrea. A avut o masinarie de partid bine pusa la punct, o forta de organizare remarcabila (vezi mitingurile mari, chiar foarte mari, organizate in cateva orase din tara, dar si zecile de manifestari publice din cateva de tari ale lumii, la care au participat intre 50 (foarte important, in Vest!) si 10.000 de persoane. A avut tinte de atac precise. Un discurs al lui Traian Basescu, discurs care, in linii mari, se repeta (asta este, de fapt, si mecanismul comunicarii, repetitia este mama invataturii!), dar care a trecut dincolo de sticla. In anumite privinte, e mai greu sa te reconfirmi in referendum, decat sa castigi in alegeri, unde ai contra-candidati. Problema lui Traian Basescu este una singura: sa reuseasca sa scoata cat mai multi romani la vot si sa obtina un procentaj consistent.
In schimb, in "tabara aliata" a celor cinci partide care au votat suspendarea lui Traian Basescu, n-a existat un plan, o strategie (consilierii politici ai tuturor ar trebui concediati in cazul in care esecul va fi unul usturator), n-a existat nicio coordonare, liderii de partid nu au realizat nici magnitudinea bataliei si nici importanta acesteia (cred ca lidersipul unora dintre ele va trebui sa raspunda). Unii (inclusiv dl. Ion Iliescu) incearca de pe acum sa minimalizeze esecul previzibil. Nu, acest esec trebuie asumat cu aceeasi responsabilitate ca in cazul pierderii unor alegeri (prezidentiale sau parlamentare). Pentru ca, cel putin pentru o perioada de timp, doua-trei partide vor suferi, in cazul victoriei lui Traian Basescu, un recul semnificativ in increderea si intentia de vot ale populatiei.
Dar, sa nu zicem hop, pana ce Traian Basescu nu sare santul, daca il sare, si sa vedem si la ce distanta de la celalalt mal aterizeaza.
Referendum placut!

---

Despre autor: