Norme, bani si victime

Aprobarea de catre Banca Nationala a noilor norme de creditare inaintate de societatile bancare a devenit un subiect fierbinte. In urma cu aproape o luna, aceasta chestiune parea sa fie transata. Cam pe atunci, Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, anunta o intalnire a bancherilor cu reprezentantii BNR pentru a fi clarificate toate aspectele legate de elaborarea acestor norme. Tot in acea perioada, Florin Georgescu, prim- viceguvernator al BNR, explica reprezentantilor bancilor care sunt punctele tinta care trebuie sa se regaseasca in regulamentele proprii ale fiecarei banci. Intalnirea bancherilor a avut loc.
Se parea cu rezultate, intrucat recent am avut si prima banca "avizata". Ieri, insa, presedintele ARB a facut o declaratie care a surprins: "Se pare ca avizarea noilor norme de creditare a ajuns la un impas. Aceasta este informatia pe care am primit-o de la cateva banci si se pare ca este necesar sa ne reintalnim cu BNR pentru a discuta niste lucruri pe care le-am mai discutat si se pare ca nu le-am rezolvat", a anuntat Radu Ghetea.
Lucrurile se complica. Care sunt de fapt motivele acestei intarzieri? Reprezentantii Bancii Nationale sustin ca au fost nevoiti sa retransmita catre unele banci documentatia intrucat nu respecta principiile minime de prudentialitate legate, in special, de plafonul de indatorare. De partea cealalta se sustine ca Banca Nationala este foarte rigida si ca aplica propria grila de valoare a normelor inaintate, ceea ce conduce la o birocratie incalcita si care consuma timp pretios.
Unde este adevarul? Din punctul meu de vedere, este undeva la mijloc. Intr-adevar la nivelul BNR se mentine o rigoare mai catolica, dar sa nu uitam ca si bancile aflate intr-o competitie acerba de a racola cat mai multi clienti, dintr-o masa constanta, pot avea tendinta de a risca pentru a-si atinge obiectivele expansioniste.
In prezent batalia in sectorul bancar se da pentru volum si mai putin pe profitabilitate. Acesta a fost, de fapt, si avertismentul lansat de Petru Rares, presedintele Institutului Bancar Roman. "Romania va constitui in anul 2007 terenul de vanatoare in domeniul evolutiei activitatii bancare, cu accent mai mult pe expansiunea vanzarilor si a cotelor de piata si mai putin pe administrarea costurilor". Cum mai scriam, aceasta este o teza impartasita si de Mihai Bogza, presedintele BancPost, care isi punea intrebarea cat de sustenabila este expansiunea volumului de creditare in conditiile in care au crescut foarte mult costurile bancilor, iar concurenta pe aceasta piata a devenit acerba pe fondul anuntatelor intrari de noi jucatori. Or, daca lucrurile stau asa, excesul de prudentialitate practicat de reprezentantii Bancii Nationale a Romaniei incepe sa devina explicabil. Totusi sunt convins ca la anuntata intalnire intre bancheri si oficialii BNR se va gasi o solutie care sa nu intarzie acest proces.
Dincolo de acuzele lansate, prelungirea procesului de avizare are efecte in planul concurentei. Ce avem in prezent pe piata? Avem un jucator, Alpha Bank, care are propriile reguli si care anunta credite relaxate si mai avem un pluton compact de banci ale caror proceduri de creditare sunt normate strict, centralizat prin severa Norma 20. Este drept ca si Norma 20 a BNR poate fi "fentata", bancherii dand dovada, pana in prezent, de ingeniozitate in a crea rute ocolitoare, dar acest lucru nu schimba datele problemei.
Practic, se repeta intr-o forma inversata situatia cu Institutiile Financiare Nebancare (IFN). Sa ne reamintim faptul ca, in luna februarie 2006, a fost emisa Ordonanta care prevedea cadrul general de reglementare a IFN. Pana in luna august acestea trebuiau sa depuna documentele aferente notificarii. De la acea data BNR trecea la prelucrarea informatiilor receptionate. In luna martie 2007, aceasta operatiune se derula inca, iar din cei peste 260 de jucatori declarati din piata de leasing erau inregistrati doar aproximativ 30. Si, iata, asa normele impuse de BNR privind plafoanele de indatorare se aplicau societatilor de leasing doar in momentul in care acestea erau inregistrate, ceea ce a permis celor care nu se regaseau in registre sa functioneze ca si inainte. Cel mai bun exemplu l-a constituit finantarea persoanelor fizice unde societatile de leasing care s-au grabit sa se inregistreze au pierdut in fata celor care nu aveau plafoane impuse. De aici o viciere a cadrului concurential.
Pornind de la acest exemplu orice intarziere, indiferent de cine ar fi vinovat in acest caz, provoaca perturbari.
Parerea unanima este ca e nevoie de o relaxare a conditiilor de creditare. Desigur cu respectarea prudentialitatii mereu subliniata de BNR. Si este nevoie de o relaxare pentru a evita pagube colaterale. Chiar daca nu se afla in vizorul bancilor comerciale, segmentul persoanelor cu venituri sub medie trebuie protejat. Si acestuia trebuie sa i se asigure accesul la serviciile bancare. Gradul lor de indatorare, de capacitate de rambursare, ar trebui masurat mai elastic. Aceasta deoarece inchiderea usilor bancare in nasul lor ii arunca automat pe o piata unde sunt tinta vanzatorilor de iluzii. Deja, prea multe mici IFN au transformat cartierele de blocuri in terenuri de vanatoare a cetatenilor cu venituri modeste. Marfa, imprumutul, este ambalata stralucitor dar pretul final platit pentru un astfel de credit instant, fara giranti si doar cu buletin, este extrem de mare. Si pe aceasta piata, in dezvoltare, nu exista norme. Un criteriu de eligibilitate il poate constitui chiar... restanta la intretinere. Este un joc periculos, care poate face victime, si de aceea trebuie pus in discutie.

---

Despre autor: