Desi nea Mihai n-avea aparat clandestin de sudura, nea Mitica il reclama mereu la Militie ca are. Militia il controla pe nea Mihai, dupa fiecare reclamatie a lui nea Mitica, si incheia un proces-verbal de constatare, in care aparea in mod repetat precizarea ca, in problema aparatului clandestin de sudura, nu se ivisera elemente noi.   Fapt ce ii facea pe sefii de la Circa sa traga, la sfarsitul anului, concluzia ca existau unele situatii neclarificate care cereau un plus de vigilenta. Plutonierul care raspundea de strada Pernitei, unde locuiau nea Mihai si nea Mitica, ii avertiza pe locatarii oarecum mai prietenosi cu organele sa le sesizeze daca afla ceva. In consecinta, nea Mitica, desi stia ca-l reclamase pe nea Mihai de-al dracului, doar ca sa-i faca rau, incepea sa se creada destept. Am mirosit eu bine, ii spunea nea Mitica nevesti-sii, Mihai asta are totusi aparat. Ia sa-i mai ardem o scrisorica.   Dupa ce-i ardea inca o anonima, nea Mitica se simtea mai bine cu ficatul. Dupa prima, a avut oarece mustrari de constiinta, dar pe urmatoarele le-a scris din reflex cetatenesc. Nea Mitica ajuta statul sa-i prinda pe vecinii care traiau mai bine ca el practicand o multime de activitati care subminau economia socialista. Unii faceau bulion si, in loc sa-l manance, ca sa justifice cresterea cantitatilor de rosii de pe langa casa omului, il vindeau. Altii, de profesie mecanici auto, le sopteau clientilor de la Servis sa-i caute mai bine acasa, iar statul, normal, suferea. Noroc ca nea Mitica avea grija sa-l anunte pe stat, prin epistole bine aduse din condei, cine si prin ce mijloace strangea averi ilicite. Intr-o zi, doctorul Minea de pe strada Saltelei, la care nea Mitica se cauta clandestin de ficat, dar pe care nu-l reclama, nefiindu-i vecin, i-a dat trimitere urgenta la o policlinica din Centru. Din analize a reiesit ca nea Mitica mai avea de trait maximum patru luni. Ceea ce s-a si adeverit. Pe patul de moarte, nea Mitica i-a cerut iertare lui nea Mihai, fara ca sa-i marturiseasca si motivul. M-a pedepsit Dumnezeu, bre, nea Mihai, a baiguit nea Mitica. O sa platesc pe lumea ailanta! Ei, du-te fara griji, l-a linistit nea Mihai, care-i repara Trabantul sectoristului si stia de la acesta de paraciuni. Ti-am facut un mare rau, a continuat spovedania nea Mitica. Nu-ti mai chinui sufletul, i-a zis nea Mihai, ca n-ai fost singurul. Ai fost doar primul. Dupa tine, m-a reclamat toata strada. Le-a venit greu pana s-au urnit.   Pai, de ce sa te reclame, a mai intrebat cu ultima suflare nea Mitica, doar n-aveai aparat de sudura. E drept ca n-aveam, dar a trebuit sa-mi fac rost de unul. Nu puteam sa-mi las vecinii sa ma reclame, bietii oameni, degeaba. Se umplea iadul numai cu vecini!