Dupa referendum

Cetatenii nu vor stabili daca seful statului a incalcat sau nu Constitutia (nu au nici datele, nici priceperea) si cu atat mai putin nu il vor exonera de raspunderea pentru atari incalcari. Nici chiar "poporul", mereu invocat de domnul Basescu, nu poate hotari ca o Constitutie poate fi abuzata.
Constatand ca presedintele a violat in mod intentionat, grav, repetat si cu consecinte severe legea fundamentala, Parlamentul a decis sa se intoarca la cetateni si sa le ceara a decide, pe considerente morale si politice, daca este dezirabila conlucrarea cu vechiul sef de stat ori se cere ales altul. Indiferent de raspuns, relatia dintre institutiile statului si presedintele rezultat din referendum va trebui consumata tot in vechiul cadru constitutional.
Sa zicem ca referendumul va conduce la demiterea domnului Basescu. Dupa experienta ultimilor saptesprezece ani, pare de bun simt ca viitorul presedinte sa fie unul de consens si tranzitie. Ideea de consens presupune sustinerea sa de o larga coalitie a principalelor forte democratice. Ideea de tranzitie trimite la faptul ca el va prezida Romania pe perioada necesara pentru adoptarea unei noi Constitutii care sa stea la baza unei a treia Republici aducand in istorie, dupa Romania comunista (colectivista) si cea post-comunista (egoista), Romania europeana (democrata si sociala). Atingerea unor asemenea obiective recomanda gasirea unui candidat din afara actualei clase politice (romanii inca mai au nevoie de "domn strain"), precum si organizarea rapida a unor alegeri parlamentare care sa acorde depline puteri viitorului legislativ spre a actiona si ca Adunare Constituanta.
Sa zicem ca referendumul il va reconfirma pe domnul Basescu. Pentru el aceasta va fi o victorie tactica. Cu unele nuante tinand de statistica votului, evitarea demiterii nu va putea compensa, insa, infrangerea strategica pe care a suferit-o prin si in urma suspendarii. Chiar daca va castiga o batalie, Traian Basescu si mitul din care s-a nutrit puterea sa au pierdut razboiul; sau, cel putin, pentru a pierde razboiul mai au nevoie de o "victorie" similara, respectiv de o batalie in care nici el, dar mai ales sustinatorii sai (interni si mai ales externi) nu vor mai fi gata sa intre. Presedintele Basescu si Parlamentul Romaniei de dupa referendum nu vor mai fi aceiasi cu omonimii lor de dinainte.
Revenirea lui Traian Basescu nu va conduce la dizolvarea Parlamentului si la alegeri anticipate - decat printr-o miscare violenta a strazii pentru care majoritatea romanilor nu are apetenta si pe care democratiile euro-atlantice nu o vor tolera - ci la amanarea alegerilor legislative pana la limita primaverii lui 2009. In acest interval, Parlamentul - care si-a descoperit puterea - nu va mai accepta teribilismele basesciene, ci va adopta legislatia necesara ingradirii puterilor prezidentiale.
Ceea ce ramane incert este comportamentul concret al "presedintelui resuscitat". Se va lasa el oare sedus de simbolistica legitimitatii regasite si de iluzia atotputerniciei izvorate din ea si va incerca sa reia managementul prin criza al societatii? Sau va incerca sa faca fata buna la intamplare rea si va cauta intelegerea cu oponentii sai?
Intrebarea principala este, insa, daca romanii care il mai vor inapoi pe Basescu isi pot permite riscul de a vedea pentru urmatorii ani incertitudinile, in orice caz, si scandalurile, posibil, ducandu-si mai departe lucrarea nefasta?

---

Despre autor: