A fost primul presedinte al UDMR. In 2004, la Palatul Cotroceni, Ion Iliescu i-a conferit Ordinul national "Steaua Romaniei" in grad de Ofiter, in semn de apreciere pentru talentul sau literar. Astazi, scriitorul Domokos Géza sarbatoreste 79 de ani.  "Un sentiment de confuzie..."  
"Am considerat intotdeauna ca scrisul trebuie sa-si propuna si altceva in afara de faptul de a-ti dovedi talentul si fantezia. M-am apucat, la o varsta destul de inaintata, sa-mi scriu memoriile pe care le-am publicat in 6 volume. Asta se intampla in perioada in care eram angajat in viata publica, in politica, eram membru in Parlamentul Romaniei si presedinte al UDMR. M-am gandit ca publicul inca este receptiv la cele intamplate dupa decembrie a€™89. Am crescut intr-o familie taraneasca in curbura Carpatilor. In aceasta comunitate in care traiam am invatat un lucru esential: trebuie sa inveti sa-l intelegi pe cel de langa tine. In anii in care am facut politica am incercat sa nu ma abat de la aceasta regula. Nu se poate face nici cel mai mic pas in rezolvarea unor probleme fara sa cunosti punctul de vedere al celor care stau vizavi de tine. In acei ani am luat foarte in serios acest lucru. Din pacate, viata politica de atunci, liderii de opinie care aveau un rol important nu ma ajutau in aceasta convingere. In tot ceea ce face omul trebuie sa tinda spre pacea interna. Nu pot sa spun daca trebuie sau nu sa visezi la orice varsta, dar nu te poti sustrage de la acest dar sau povara a visurilor. Exista o parte a literaturii care sustine ca arta se face numai sub stare de suferinta, mai ales literatura clasica rusa din secolul al XIX-lea. Suferinta probabil pune in miscare in tine anumite resurse, dar nu cred ca renuntarile, chinurile sunt acelea care duc la arta. Pot insa sa confere adancimi mai mari decat o viata linistita si plina de satisfactii. Ti-e dor, nu ti-e dor de politica, ea nu te lasa. Mi-e foarte greu sa-mi formez o parere despre ceea ce se intampla acum in politica romaneasca. Este o confuzie totala de pe o zi pe alta. Lucrurile sunt atat de incurcate si neadevarurile se spun cu atata usurinta si chiar placere, incat mi-e foarte greu sa am o parere. Sentimentul pe care il incerc este confuzia. Cea mai mare realizare a mea de pana acum sunt cei 20 de ani petrecuti la Editura Kriterion. Aceasta editura a fost infiintata la finele anului 1969 pentru a fi o editura a nationalitatilor conlocuitoare. Aici am avut continuitate si posibilitatea de a participa la lansarea mai multor generatii de autori. Regret, desi nu se mai poate face nimic, ca nu mi-am putut fructifica cunostintele culturale asa cum as fi vrut dupa sfarsitul lui a€™89. Nu am putut sa contribui mai mult la acea stare de echilibru si intelegere a cailor de rezolvare a problemelor."