In "Memoriile" sale, Virgil Gheorghiu noteaza ca "Poporul nostru nu e obisnuit cu o organizare democratica. Am trait secole si secole de-a randul sub ocupatie straina. Guvernul, la noi, a fost intotdeauna problema cotropitorului strain, niciodata a poporului. Un ministru este reprezentantul ocupantului. Din cauza aceasta, se persifleaza: «La mormantul unui ministru, numai magarii vin sa planga»". Venit din popor si-ntors demagogic catre popor, suspendatul nostru presedinte a descoperit, inca din zorii mandatului oranj, ca Guvernul nu e al norodului, ci al "cercurilor de interese nelegitime". Iar premierul, cum altfel?, un reprezentant al "ocupantului" indigen cu aroma octanica. Si neobisnuita cu organizarea democratica, gloata asteapta totul de la salvationistii providentiali cu "slabiciuni" dictatoriale, necum de la aliantele parlamentare de conjunctura. Uraste listele si se lasa sedusa de indivizii antisistem, "dilii" sau "cool" or "maimutoi".     "Majoritatea partidelor politice - remarca acelasi scriitor - sunt  compuse din fosti demnitari ai Imperiului Otoman care au ocupat tara timp de cinci secole. Dupa Independenta, acesti demnitari ai turcilor si-au schimbat pur si simplu hainele si titlul si au continuat sa conduca tara ca mai inainte. In loc sa fie caimacami, viziri sau agi, au devenit ministri, deputati, prefecti. In loc sa poarte caftan, fes si papuci, si-au pus frac, joben si redingota. Dar metodele de guvernare au ramas fundamental aceleasi. Neschimbate. Partidele politice de la noi sunt societati anonime pentru exploatarea votului universal in beneficiul actionarilor. Se exploateaza votul universal asa cum se exploateaza o mina de aur sau un teren petrolifer."     Remarca, adaptata noilor prefaceri istorice si politice,  este actuala si azi, caci fostii comunisti, turciti si ei,  au intesat puzderia de partide politice postdecembriste. Cu putine exceptii, noile formatiuni, autoproclamate democratice, sunt alcatuite din peceristi care continua sa conduca tara ca mai inainte, investmantati insa in straie occidentale. Lenjeria intima, desi ascunsa cu grija, de teama CNSAS, li se zareste indecent, cand si cand, starnind lehamitea bastinasilor si iritarea sublimei Porti bruxelleze. Cat despre guvern, el a devenit, daca e sa-l luam in serios pe seful statului, un SRL. Si toti, laolalta, probasescieni si antibasescieni, exploateaza votul universal, proclamand, in functie de interes,  suveranitatea si intelepciunea norodului.     "Puterile occidentale - marturiseste autorul romanului  «Ora 25» - au declarat asadar indezirabil guvernul pe care si-l alesesera alegatorii romani. Era dreptul lor de suzerani. Puterile occidentale aveau dreptate sa fie iritate, guvernul iesit la alegeri era prietenul germanilor. Regelui i s-a notificat ordinul sa se debasareze de guvernul indezirabil iesit din urne. La 10 februarie, Regele Carol al II-lea a demis guvernul poetului Octavian Goga. El l-a inlocuit cu un guvern avandu-l in frunte pe patriarhul Romaniei. Dar puterile occidentale, actualii nostri suzerani, mai cereau in plus capul lui Corneliu Zelea  Codreanu, capitanul Garzii de Fier, care este partizanul lui Hitler si al lui Mussolini. (a€¦)      Candva, cand suzeranilor nostri turci nu le placeau domnitorii pe care ni-i alegeam, ii convocau la Constantinopol si le taiau capul cu iataganul. Si socoteala era incheiata. Actualii nostri suzerani cereau capul lui Codreanu, dar refuzau sa-l cheme la Paris pentru a-l ghilotina ei insisi, in Place de Gréve, sau sa-l duca in Anglia pentru a-i reteza capul in Turnul Londrei. Suzeranii nostri occidentali ne-au dat de inteles ca romanii faceau acum parte dintr-un popor liber si independent si ca, in consecinta, trebuiau sa se bucure de dreptul de a le reteza ei insisi capul conducatorilor lor care nu le erau pe plac suzeranilor. Am fost deosebit de maguliti de onoarea si de increderea pe care ne-o acordau suzeranii nostri din Occident. Fiindca este o imensa fericire sa ni se permita sa le taiem noi insine capul conducatorilor nostri politici care nu le sunt pe plac. Sultanul sublimei Porti otomane, in marea lui bunatate, nu ne acordase niciodata aceasta dovada a increderii sale."     De bunatatea asta a suzeranilor straini a avut parte din plin si nefericitul Ceausescu in cel mai tragic Craciun romanesc. Eram "liberi" si suficient de "maturi" sa ne asasinam conducatorul, dupa chibzuiala stapanilor de atunci si dintotdeauna ai lumii. Nu le-am inselat asteptarile, cum nici azi nu parem s-o facem. Puterile occidentale sunt suparate pe noi si se lamenteaza c-am adus in UE doar "saracie, coruptie si nationalism". Au tot dreptul sa ne desconsidere si sa tranteasca usa in nasul inaltilor nostri demnitari, care nu mai sunt primiti nicaieri in cancelariile mondiale. Asa ca, indiferent de rezultatul plebiscitarii suspendatului, Romania e silita sa-si gaseasca o formula guvernamentala pe placul stapanilor actuali. Buimac, bietul popor roman e-n mare impas: americanii si-au adjudecat titlul de jandarm universal, europenii ne dicteaza procesul legislativ, iar rusii si-au ingrosat iarasi libidoul  imperialist. Si atunci,  carei puteri sa-i facem pe plac si noi,  bieti supusi planetari?