Laitmotivul afectivitatii contagioase ce domina o mare parte a comentariului politic actual priveste politica fie doar ca activitate elitista, fie ca actiune eminamente rationala.



Desi participarea politica este unul dintre indicatorii democratiei la care Romania era mereu deficitara, atunci cind aceasta, totusi, se produce, paradoxal, comentariile sint rezervate. Dupa ce participarea electorala a tinerilor in noiembrie si decembrie 2004 a fost catalogata ca accidentala sau, si mai simplu, ca rezultat al lipsei de experienta ori al manipularii, dupa ce dinamica reactiilor pe webnet la spectacolul politic a cunoscut cote fara precedent, dar a fost interpretata ca o exhibitie adolescentina, mai nou si participarea la mitinguri organizate pentru a sustine demiterea sau mentinerea lui Traian Basescu in functia prezidentiala este contestata ca tip de implicare politica matura. Afectivitatea - in cazul in care participarea la mitinguri este interpretata astfel, iar nu ca rezultat unic al capacitatii de organizare si manipulare a partidelor mari - este privita cu condescendenta. Zecile de mii de sustinatori nu doar revendicati de PSD sau de Basescu, dar confirmati si de observatorii independenti, sint priviti ca simple instrumente sau, si mai rau, ca personaje irationale, dominate de emotii si ura.

Si totusi politica nu poate fi redusa la un simplu exercitiu rational, asa cum fiinta umana nu poate fi redusa doar la ratiune. Departe de a fi o forma pervertita a implicarii politice „mature", participarea la mitinguri, precum si greva sau semnarea unor petitii sint tipuri ale activismului politic. Cercetarile sociologice sau politologice privind participarea politica diferentiaza acest tip activ de implicare, specific culturii civice, de formalismul politic atasat traditional prezentei la vot. De altfel, cele doua variabile, participarea la mitinguri si prezenta la urne sint direct proportionale, iar ultimele alegeri prezidentiale americane si franceze o demonstreaza cu prisosinta. Fara implicarea emotiva care motiveaza alegatorii si ii mobilizeaza sa participe masiv la vot renasterea democratiei in societatile occidentale nu poate fi inteleasa.

Laitmotivul afectivitatii contagioase ce domina o mare parte a comentariului politic actual priveste politica fie doar ca activitate elitista, fie ca actiune eminamente rationala. In primul caz, politica este o profesie rezervata doar unora, pe cind in al doilea, rolul publicului - cind nu este redus la pozitia (tele)spectatorului dezangajat - ar fi de a alege rational intre ofertele politice. Dar alegerea nu este doar rationala, ci si afectiva. Credintele, valorile si orientarile politice nu sint neutre, iar cetateanul nu este un simplu cumparator. Cind afectivitatea debordeaza, politica se deschide spre cetate. Si daca emotivitatea nu epuizeaza paleta participarii active la scena politica, ea reprezinta prima treapta a implicarii active. O data cu referendumul, dar nu din cauza lui, multi romani au prins gust de politica. Dupa ce aproape doua decenii politicienii incercasera sa diminueze, ba chiar sa anihileze apetitul politic al romanilor, pofta de politica a renascut.