16 Mai 2007
Rusine mi-ar fi, mai degraba, daca m-as eschiva, facandu-ma ca nu e a mea aceasta palpitatie dumnezeiasca, ce-mi zbate cutiuta sentimentala. Si pentru ca tot am napadit intempestiv pacea cugetelor publice, sa ma achit cu-n drum de-o confesiune. Folos
Rusine mi-ar fi, mai degraba, daca m-as eschiva, facandu-ma ca nu e a mea aceasta palpitatie dumnezeiasca, ce-mi zbate cutiuta sentimentala. Si pentru ca tot am napadit intempestiv pacea cugetelor publice, sa ma achit cu-n drum de-o confesiune. Folosindu-mi mainile ca instrumente ale curiozitatii literare, mai verific ascutimea unor pene tinere, mai rasfoiesc din cand in cand cate o revista proaspat inaugurata. Se nimereste sa dau si peste unele, al caror continut nu solicita mai multa comprehensiune, decat cea pe care o pot oferi degetele in exercitiul pipaitului. Pur si simplu le citesc cu epiderma, caci mintii mele nu-i provoaca nicio tresarire. Dar, desigur, asta din vina mea, care sunt prea tocit pentru noile trenduri, prea sontorog pentru muzele pubescente. Si cu o atare ocazie recenta, degetele imi nimeresc peste o pagina magica, ce m-a fript de cum am atins-o. Imbracata in eternitatea propriilor rostiri, poposea poeta cu alb genunchi, cu priviri irosite parca pe-o balta de amintiri. Parea proaspat intoarsa dintr-un voiaj in mit, unde in loc sa te bronzezi, devii tot mai pal si inefabil de la consumul excesiv de revelatii.


Ocazie perfecta pentru mine sa constat ca poetele se pot face remarcate, nu doar prin ceea ce lasa sa se intrezareasca sub decolteul metaforelor, ci si prin picioarele lor deloc figurate, dezgolite atata cat trebuie, ca epifania lor fotogenica sa nu cada-n deflatie. Pentru eterna lor coliziune pe zona resurselor strategice, o fotografie pare armistitiul cel mai just. Desigur ca, privilegiat de sacrosancta ipostaziere, mi-am zis ca e inutil sa intarzii in preliminarii de natura abstracta, ca mult mai potrivit ar fi sa ma asmut in adoratii concrete. Zis si facut. Ce n-as da sa pot saruta piciorusul sau macar unghia aprinsa a acelei poete, aterizate in revista pentru a ingenunchea dinainte-i cuvintele! Asa imi incepui eu cathara litanie, mizand in secret ca madona efuziunilor mele imi va izvodi in cuget versete geniale, sa le dau cu tifla candva trubadurilor celor mai alesi.

Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.