Mustata

  Un medic mi-a spus ca tot ce-i din cale afara de interesant e mai bine sa li se intample altora. In nu stiu care targ din Turcia, traieste si se bucura de cinstirea cuvenita celui care a scos urbea din anonimat barbatul cu cele mai lungi mustati din lume. Am vazut un documentar despre concursul care l-a desemnat campion mondial la mustati, insa chestiunea m-a retinut doar in felul in care ma retin multe din lucrurile iesite din comun, ce li se intampla altora. De curand, am cunoscut si a trebuit sa conversez in mai multe randuri, fara sa ma manifest in nici un fel, cu un domn, altfel foarte la locul lui, care-si rasucea tot timpul mustata in forma de fuior, cazuta. Parca si-ar fi tors-o, fara fus. N-am putut sa fiu atent la discutii din cauza mustatii. Si-o lasase mare de cand plecase din tara si nu incapea nici o indoiala ca faima pe care si-o cucerise cu arta lui in Occident beneficia mult de la mustata.  Lucrul din cale afara de interesant, care i se intampla altuia, nu inseamna nimic, daca e departe de noi. Dar ne da peste cap toata judecata, daca e foarte aproape. Nu poti sa scapi de gandul ca persoana in cauza detine un secret. Ideea devine cu atat mai obsesiva, cu cat excentricitatea e singura intr-un program existential bazat pe eficienta, pe o ratiune taioasa, ce nu ingaduie aproximatii si delasari. Poti sa crezi ca mustata s-a impus ca solutie de rascruce intr-o cariera europeana remarcabila. Ce e sigur, e ca multi au fost cel putin la fel de intrigati ca mine in prezenta fabulosului fuior si ca si-au pus aceleasi intrebari, ramanand cu aceleasi frustrari, in absenta unui raspuns multumitor.  In lumea artistilor, putini sunt cei care nu-si pun la punct un rol, care nu-si joaca prezenta in societate, ca si cum ar evolua pe o scena. La femei, rolul speculeaza atributele si colateralele feminitatii. La barbati, gaselnitele mici, dar care au un efect sesizabil datorita perseverentei, sunt rareori fara o scadenta rapida. Devin obositoare, mai ales pentru persoana in rol. La un moment dat, te saturi sa-ti tot scoti mustata din supa. Cauti un marcaj mai igienic, mai comod, se toceste si relatia cu cei care ti-au admirat mustata ori s-au speriat de ea. E nevoie de altceva.  Dar ce altceva sa pui in locul unei mustati, pe care ti-ai rasucit-o obsesiv ani de-a randul, pana ce toata lumea a inceput sa creada ca e mai mult decat un tic, ca e o filozofie, o directie mai sigura intr-o viata plina de nesigurante? Si asta intr-o societate unde concurenta e mare, unde oamenii isi pun cercei in nas si pe clitoris, se tund cu brazde, se vopsesc si se umplu de tatuaje, isi fac alt nas si alti sani. Turcul acela de la televizor proceda intelept: mustata lui, campioana mondiala, incepuse sa-i creasca de pe la cincisprezece ani si de cand ii mijise nu se mai atinsese de ea, decat s-o pieptene si s-o mangaie. Cand ai optat pentru un chip cu mustata, asta e, nu ti-l mai schimbi. Nu esti un om cu o mustata speciala, ci o mustata speciala care are in dotare si un om.

---

Despre autor: