In ciuda progreselor majore in combaterea discriminarii, aceasta continua sa persiste, iar vechilor forme li se adauga altele noi. Discriminarea la locul de munca consta in semnalarea aparitiei unor noi forme de discriminare, precum varsta, stilul de viata nesanatos, orientarea sexuala, HIV/SIDA sau predispozitia genetica pentru anumite boli. Totodata persista si numeroase exemple privind vechile forme de discriminare rasa, religia, originea sociala, discriminarea lucratorilor migranti, tinerilor sau persoanelor cu dizabilitati. Un element important al discriminarii il reprezinta persistenta inegalitatilor de salarizare intre femei si barbati si necesitatea unor politici integrate care sa abordeze discriminarea bazata pe sex in remunerarea muncii de valoare egala si sa urmareasca concilierea obligatiilor familiale cu cele profesionale. In toate statele membre ale Uniunii Europene, castigul mediu brut pe ora obtinut de femei este cu 15% mai mic decat cel al barbatilor la nivelul intreprinderilor, se arata in Raportul Global privind discriminarea la locul de munca al Biroului International al Muncii. Una dintre masurile cheie pentru imbunatatirea situatiei este asigurarea accesului femeilor la locuri de munca de calitate. Femeile reprezinta inca o minoritate distincta in astfel de pozitii, detinand numai 28.3% din functiile de conducere din intreaga lume. Tendinta la nivel mondial de a adopta legi si planuri de actiune pentru promovarea egalitatii la locul de munca, nu este suficienta, este nevoie sa fie luate masuri pentru a promova egalitatea de sanse. Discriminarea bazata pe sex afecteaza cel mai mare numar de persoane, in pofida unor progrese inregistrate in privinta statutului femeilor pe piata muncii, discriminarea cauzata de graviditate si statutul familial pare a fi in crestere in anumite tari, in timp ce discriminarea la salarizare ramane o problema actuala peste tot in lume. Politicile familiale "prietenoase" , care acorda atentie nevoilor femeilor si barbatilor, ca si largirea ariei de optiune a femeilor daca si ce tipuri de slujbe sa isi ia, pot reduce tensiunile dintre viata familiala si cea profesionala. De asemena, pot reduce diferentele de salarizare dintre femei si barbati. Totusi, pentru a combate eficient discriminarea la remunerarea muncii de valoare egala, trebuie luate masuri speciale de tipul introducerii metodelor de evaluare a muncii, sensibile la aspectele de gen.
Pe de alta parte, Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse lucreaza la un proiect prin care se doreste egalarea varstei de pensionare a femeilor cu cea a barbatilor. Motivand ca Uniunea Europeana este ‘impotriva oricarei discriminari, iar doamnelor le place sa clameze impotriva discriminarii, cerand salarii egale si posturi egale cu barbatii’, ministrul liberal a gandit ca aceasta diferenta va elimina discriminarea la acest capitol. ‘Pentru ca nu putem cobori varsta de pensie, ca si asa avem probleme in sistem ca nu avem bani, vom creste, in timp, varsta de pensionare a doamnelor pana la onorabila si frumoasa varsta de 65 de ani’, a precizat ministrul Paul Pacuraru.