Pe masura ce se apropie data referendumului pentru demiterea dlui Basescu, limbajul devine tot mai aspru si retorica e tot mai violenta. Tonul amenintator a ajuns norma de discurs.

Pe masura ce sarabanda mitingurilor s-a accelerat, ma asteptam la escaladarea limbajului. Temperatura de la care a plecat procesul referendar era, oricum, foarte ridicata. Pe linga temperamentul dlui Basescu si disperarea tot mai acuta a celor care stiu de pe acum ca vor pierde, miza multipla a votului din 19 mai adauga tensiune. Dl Geoana joaca pariul vietii sale politice de pina acum, dl Vadim Tudor are ultima sansa de a mai pastra ceva din electoratul sau tot mai becalizat, dl Tariceanu poate spera la prelungirea mandatului sau de sef al Guvernului doar daca dl Basescu pleaca de la Cotroceni (altfel, din considerente tactice, dl Geoana va reorienta PSD impotriva cabinetului, iar sansele dlui Tariceanu de a rezista cu un PSD ostil sint, practic, nule), dl Marko Bela are, desigur, problemele sale, bine stiute acum, iar dl Voiculescu nu poate spera la crestere electorala decit in conditiile reorganizarii scenei politice care ar urma tsunami-ului generat de demiterea dlui Basescu. De cealalta parte, dl Basescu se afla in cel mai greu moment al carierei sale politice. Joaca „totul sau nimic", asa cum ii place, asa cum se simte bine. Un fel de ruleta ruseasca in care, totusi, nu exista decit un cartus intr-unul dintre cele sase orificii ale butoiasului revolverului.

Asadar, contextul explica pe deplin radicalizarea limbajului in lupta electorala la care asistam. Efectele acestui limbaj, insa, afecteaza sansele dlui Basescu. Contrar celor sperate, cresterea violentei discursului prezidential mai degraba demobilizeaza pe unii dintre sustinatorii dlui Basescu. Diabolizarea celor 322 de parlamentari a atins deja cote absurde, ca si promisiunea de crucificare a oligarhilor. Acest tip de violenta verbala sperie pe multi dintre sustinatorii dlui Basescu si pot sa discern, aici, doua categorii. Prima este aceea a electoratului urban, educat, democratizat, civilizat, impresionabil la cuvinte si atent la nuante. A doua este a pesedistilor sau penelistilor gata sa voteze, acum, pentru dl Basescu. La inceputul campaniei electorale pentru referendum, un sondaj de lucru al PD arata ca multi dintre sustinatorii PSD si PNL se opun demiterii dlui Basescu. Atunci, conducerea PD a decis sa nu mai atace cele doua partide, ci doar sa se razboiasca individual cu anumiti lideri, pentru a nu debusola electoratul antidemitere. Riscul nu e acela de a face oameni care, la momentul suspendarii, erau alaturi de dl Basescu sa se razgindeasca, ci de a-i face sa nu mai vina la vot. E grav, caci dl Basescu are nevoie de victorie clara, nu doar din considerente legale (dupa ce legiuitorul a modificat legea anume in defavoarea dlui Basescu), ci si din considerente politice. Ceea ce Domnia sa si-a propus sa faca dupa 19 mai nu se va putea realiza cu un astfel de discurs.

De partea dlui Basescu este, evident, justetea cauzei sale. Domnia sa trebuie sa apese pe cuvinte nu atit pentru a se apara, cit pentru a explica oamenilor dramatismul continut in miza referendumului: vrem sau nu o Romanie in care ceea ce alegem noi nu poate fi schimbat de altii? De aceea, sper ca dl Basescu stie ce face, calculind bine ce cistiga si ce pierde, cind vitupereaza si ameninta adversarii.