Te-ai astepta ca si cei obisnuiti cu umblatul prin porturi sa considere oligarhia un fel de boala venerica. Nu e chiar asa. Eu cunosc un marinar care crede ca, de fapt, oligarhia e o infractiune foarte grava, demna de introdus in Codul Pe
Te-ai astepta ca si cei obisnuiti cu umblatul prin porturi sa considere oligarhia un fel de boala venerica. Nu e chiar asa. Eu cunosc un marinar care crede ca, de fapt, oligarhia e o infractiune foarte grava, demna de introdus in Codul Penal al Monicai Macovei. Cine comite oligarhie, in viziunea aceasta, trebuie pedepsit cu inchisoare pe viata, cu un spor de pana la trei ani pentru ca vorbim de o infractiune continuata (ma gandesc ca e greu sa fii oligarh numai din greseala, la un moment dat, o ora sau doua pe zi). Vorba in cauza a starnit valva in ultimele saptamani. Intelectuali subtiri si-au dat seama ca e rost sa inlocuiasca "baronul PSD" cu ceva nou si util in procesul mereu complicat de autoexplicare a lumii. Oameni simpli si-au dat seama din cauza cui nu ploua indeajuns. Comentatorii independenti au aflat impotriva cui sa-si ascuta tastaturile. Demiurgul acestei idei fertile, Traian Basescu, a incercat inutil sa explice doct, de mai multe ori, conceptul. A frunzarit DEX-ul in fata multimii, s-a ratoit victimizant in fata oamenilor de afaceri. Ce greseala! E ca si cum ai incerca sa explici Mona Lisa pe intelesul tuturor. E vulgar de inutil sa formulam in Romania de azi o definitie stiintifica a oligarhului, valabila si aici, si la Copenhaga. Noi, romanii, nu traim in realitate, traim ca sa confectionam zi de zi o lume noua. Potrivit regulilor acestei industrii locale, oligarhul e un om cu bani, care face politica impotriva lui Traian Basescu. Sau face politica, si bani impotriva lui Traian Basescu - ramane de gandit. E usor de observat ca avem de-a face cu o infractiune pur romaneasca, ca o contributie neaosa la istoria universala a dreptului penal. Pentru ca numai noi il avem pe Basescu si nu avem de gand sa-l impartim cu nimeni. Una peste alta, e clar pentru toata lumea ca oligarhul e dusmanul de serviciu. Cantitativ, el seamana mult cu apostolii din zicala populara. Pe drumul dintre Cluj si Pitesti au disparut vreo doi, semn ca stiinta tine cont si de negocieri de culise. De fapt, din acest punct de vedere, problema poate fi inteleasa mai usor, daca aplicam principiul lui Basescu privind conservarea oligarhiei: oricat de multi ar fi, oligarhii sunt unul singur: Dinu Patriciu. Intr-un moment de ratacire, parintele oligarhismului romanesc l-a introdus pe lista si pe Ion Iliescu, ceea ce a fragilizat din punct de vedere stiintific constructia. Iliescu nu face bani impotriva lui Basescu. El e doar impotriva lui. Pur si simplu. Dar asta, desigur, nu-l face oligarh (daca ar fi asa, am avea cateva milioane de oligarhi in Romania). In finalul acestei comunicari stiintifice, as dori sa transmit un semnal de incurajare membrilor PD care lupta cu oligarhia si care par a fi timorati de orice stranut care vine de la Bruxelles. Ei au facut un gest eroic plantand tepe impotriva oligarhilor si nu are rost sa se umileasca facandu-se ca nu au fost ei. Sau, si mai grav, sustinand, cum mi-a fost dat sa aud, ca tepele erau, de fapt, piramide. Asta ar insemna ca Voda Tepes a fost faraon si ca Nilul insusi e pamant romanesc. P.S. In intampinarea unor posibile intrebari pe forum, declar, cat se poate de ferm, ca cei care se ocupa cu studiul oligarhiei nu se numesc oligofreni.
Despre autor:
