In catalogul perfect redactat si luxos tiparit al unei renumite Case de licitatii de arta din Anglia, numele pictorului Vincent van Gogh e scris aiurea, cu litere de-o schioapa, Vincent van Gohgh. La banii pe care-i cheltuieste faimoasa casa de auctiuni cu catalogul, eroarea e impardonabila. E de neimaginat si totusi s-a intamplat. Din care cauza imi pun intrebarea daca nu cumva acesta va fi fiind numele adevarat al artistului, adica van Gohgh. Am stiut, carevasazica, pana acum ca-l chema van Gogh, iar englezii au descoperit ca numele olandezului trebuie scris altfel. Aici se aplica zicala: cui are, aceluia i se mai da. Prestigiul casei, in ciuda faptului ca numele lui van Gogh e cunoscut de toata lumea, imi impune sa gandesc ca toata lumea e in greseala. Bogatia ne afecteaza judecata. La bogati si prostiile fac autoritate. Cum sa crezi ca prezentarea unui tablou, care se vinde cu mai multe milioane de euro, ar putea ingadui o asemenea gogomanie. Ei, uite ca ingaduie! Tariceanu si Basescu, folosind in discursuri in mai multe randuri cuvantul popor. Sunt nesiguri, parca l-ar rosti pentru prima oara intr-o limba straina si se tem sa nu-l pronunte gresit. Merg din aproape in aproape si abia dupa mai multe reveniri zic hotarat si cu toata gura popor. Si cand te gandesti ca, pana nu de mult, orice neispravit se socotea indreptatit sa strige poporul meu, acest popor, poporul nostru... Sfiiciunea celor doi politicieni nu vine din refuzul demagogiei, fiindca numai dedemagogie nu duce lipsa discursul dumnealor, ci din distanta pe care o au fata de interesele imediate ale poporului. Le e oarecum jena sa vorbeasca apasat si clar de tara, patrie, neam, popor. Se boierira, ce mai incolo, incoace! Daca Parlamentul ar fi sa aiba un patron, acesta ar trebui sa-i dea afara pe foarte multi politicieni, fiindca lipsesc de la serviciu, fiindca nu se tin de treaba, fiindca-l fura de sub ochi si se ponteaza unii pe altii. Ministrii foarte tineri sunt ca blocurile noi si ieftine, care alte virtuti afara de faptul ca sunt noi nu au. As face un sondaj de opinie cu urmatoarea intrebare: Cine credeti ca ar iesi repede in fata, daca printr-o noua lovitura de stat s-ar reinstaura comunismul? Cred c-am avea mari surprize, la fel de mari ca acelea pe care ni le ofera dosarele de la CNSAS. De fapt, n-ar fi vorba decat de regasirea de sine a unor politicieni, care s-au chinuit saracii ca democrati de circumstanta.