Dreptatea exista numai in masura in care Guvernul o recunoaste.

Cind a crezut ca pe steagul Uniunii Europene se afla 15 stelute, ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, a facut o greseala. Cind a impartasit unui grup de scolari viziunea proprie asupra emblemei, a dat dovada de mediocritate. Iar din mediocritatea cunostintelor sale a izvorit perseverenta, atunci cind contrazis in cor el a tinut-o „pe a lui". Ca intr-o reactie chimica ireversibila, perseverenta in greseala a inceput sa bolboroseasca a inconstienta si iresponsabilitate. Le-a ris in nas unor copii. Senin, i-a facut sa admita ca nu ceea ce stiu ei e corect, ca nu ceea ce numara ei pe hirtie este rezultatul unei intrebari banale. Pina la urma, i-a intimidat si i-a fortat sa recunoasca faptul ca cele 12 stele de pe steag sint, de fapt, 15.

Ministrul Educatiei a predat lectia cea mai importanta pe care administratia romaneasca, asa cum este ea intretinuta de mediul politic din ultimii 16 ani, a rafinat-o continuu: dreptatea exista numai in masura in care Guvernul o recunoaste. Simplu si eficient. Pentru ei. Simplu ca metoda de aplicare, pentru ca nu sint necesare justificari, deoarece cei care ar trebui sa le ceara sint tocmai cei care aproba un astfel de comportament. Eficient, pentru ca procedind asa, politicienii cistiga timp. Din toate punctele de vedere. Pentru noi, cei aflati de partea cealalta a stampilei electorale, asemenea gesturi pot fi catalogate tot ca simple si eficiente. Aroganta in forma cea mai simpla, aplicata cu maxima eficienta momentana de politicieni. La fel cum demiterile initiate in Justitie de un alt june liberal perseverent au fost tributare bunului-plac. La fel cum ministrul Sanatatii a inteles din citeva zeci de rapoarte ale prefectilor ca exista o criza majora a medicamentelor in farmacii si l-a demis pe seful Casei de Asigurari, desi in acele rapoarte era scris, negru pe alb, exact contrariul.

Pentru a cauta o explicatie, va sugerez sa ne intoarcem privirea spre un trecut cind legea bunului-plac si reformele facute fara a tine seama de efectele secundare provocau efecte similare. „Partidele politice de la noi au interesul de a mentine administratia in starea in care se afla ea astazi, pentru ca ea asigura posibilitatea si acelor guverne intimplatoare, si a acelor majoritati intimplatoare din trecut." Era pe la ingemanarea secolului al XIX-lea cu al XX-lea cind aceste vorbe erau spuse raspicat de P.P. Carp.