"Oligarhia, - se spune in WIKIPEDIA - vine din grecescul oligos (putin numerosi) si arkhi (comanda) - este o forma de guvernare in care cea mai mare parte a Puterii este detinuta de o mica parte a societatii (tipic, cea mai puternica, fie prin bogatie, forta militara, cruzime sau influenta politica)". Atena lumii antice a inlocuit-o prin democratia bazata pe puterea poporului impartit foarte riguros in demes, un fel de circumscriptii bine definite prin care s-a reusit remodelarea spatiului civic si repartizarea atenienilor in zece triburi, fiecare avand un anumit numar de demes. Scopul lui Clistenes, initiatorul reformei, era de a pune capat divizarilor bazate pe clientele regionale si, in al doilea rand, sa integreze in corpul cetatenilor pe toti strainii, inclusiv sclavii din cetate. Fiecare demes avea propria sa adunare care alegea un conducator, demarcul, a carui prima menire era sa tina registrul de evidenta al cetatenilor. De aici, mai tarziu, a evoluat o noua formula de putere reprezentativa, cea a democratiei, cu forul sau suveran care a evoluat in formula Parlamentelor de azi.
Dar procesul constructiei democratice a fost extrem de complicat, cu episoade de care ar trebui sa ne aducem aminte. Cum ar fi momentele care au marcat inceputul istoriei Imperiului Bizantin, cele descrise de Dominique Barbe in cartea pe care o dedica imparatesei Irina. "Atunci, la inceputul Imperiului, populatia cetatii, reunita in demes, devenite un fel de cluburi civice sau sportive, puteau sanctiona politica imperiala. Asa se explica celebrele scandaluri sau teribilele revolte care s-au nascut pe bancile Hipodromului. Fara legatura cu defularile colective contemporane din tribunele stadioanelor noastre, aceste manifestari demotice au avut un sens politic. Violenta nu era deloc gratuita si imparatii stiau bine asta. Intr-adevar, pe Hipodrom, in prezenta poporului, imparatii sunt cateodata numiti in functie si tot acolo trebuie sa dea public socoteala. Adesea, tot acolo, Senatul, dar mai ales armata, vin sa-si exprime doleantele. Cateodata, tot acolo, reusesc sa le si impuna. Candidatul pe care-l propun pentru purpura imperiala primeste investitura, dar stie ca va trebui sa castige inimile populatiei Constantinopolului, mereu pus pe revolta. Si nici Biserica nu lipseste din discutii si negocieri."
Puterea se juca, fizic sau virtual, sau pe ambele planuri simultan, in spatiul Hipodromului, acolo unde spectacolul de circ se impletea organic cu cel politic. Iar semnificatia profunda a democratiei pe Hipodrom se vedea in momentele de mare cumpana, atunci cand traditia normala a trecerii puterii era pusa sub semnul intrebarii. Atunci cand revendicau puterea imperiala noi actori, cei care nu aveau calitatea de porfirogeneti, adica "nascuti in Camera de Purpura" acolo unde vedeau lumina zilei mostenitorii legitimi ai tronului imperial. In acest caz, Hipodromul devenea singura legitimare posibila in fuctie de oferta directa a candidatului.
Dar, de atunci, istoria lumii a creat cu totul alte mecanisme pentru a sustine democratia si a-i asigura functionarea reala. Senzatia de nocivitate profunda a bataliei politice de acum din Romania este data de reintoarcerea la jocul democratiei pe Hipodrom. Nu mai exista institutii democratice, ci doar prezenta directa in fata multimii adunate pe stadion. Nu mai exista platforme politice, ideologii, viziuni arhitecturale in Europa Unita. Exista doar miza unica a supravietuirii personale. Exact ca pe Hipodromul Bizantului....