Voicu Zdrenghea este un personaj teribil de interesant. In anii 60 a ajuns din ratiuni pecuniare, ofiter in cadrul Ministerului de Interne, Fara sa aiba prea multe in comun cu sistemul in care intrase a observat ce faceau organele de Securitate, care la randul lor il tineau sub supraveghere.Fiindca, la un moment dat, ajunsese unul dintre cei mai importanti oameni din Directia de Pasapoarte, s-a amusinat cu toata floarea ce vestita a sistemului. Devenit dupa 1990 profesor de drept si avocat, colonelul in rezerva Zdrenghea a acceptat sa aiba o discutie cu noi, despre sistemul represiv comunist.  Aveati origine sociala sanatoase? Cum ati aterizat la interne? Da si nu. Tatal meu a fost ofiter de artilerie in armata regala.Il epurasera fiindca nu luase parte la lectii de ideologie de dupa razboi si ajunsese portar la o fabrica, IRTA Brasov. Eu cand mi-am facut autobiografia am omis sa scriu ca a fost ofiter.Asa mi-au admis dosarul la drept. Acolo am avut ceva bube-n cap, fiindca am aparat o colega, Titieni Ana, care fusese surprinsa la biserica, atunci cand se ruga, culmea ironiei, sa treaca examenul la socialism stiintific. Am avut probleme pe linia Asocitiei Studentilor Comunisti din Romania, pe atunci condusa de Ion Iliescu Fostul presedinte zice ca era nu stiu ce organizatie democratica. Era, de fapt o structura represiva, care a actionat in urma evenimetelor din 1956 din Ugaria, a caror unda de soc ajunsese si la noi. Au fost exmatriculati, arestati si bagati la puscarie multi studenti.Pe noi ne-au dus sa luam aminte, cand i-au judecat pe studentii din Timisoara, la Cluj. Dupa 40 de ani de la terminarea facultatii, un fost coleg, care era informatorul pe an, mi-a zis ca n-am fost arestat fiindca ii eram simpatic si n-a vrut sa ma toarne.Colegul acesta a fost un rezident al Securitatii de bun simt, stia ca eu citesc din filizofi idealisti, pacat grav.  Cum ati ajuns totusi sa lucrati in Ministerul de Interne? Banuiesc ca nu v-au cules pur si simplu de pe strada... Voicu Zdrenghea: In anii 50 ajunsesera la M.I., in Securitate si Militie tot felul de oameni fara nici o pregatire, brutali. Eu terminasem dreptul la Cluj, in 1959, ca sef de promotie, mai prinsesem inca unii profesori vechi, de scoala franceza. Cred ca singurul format in URSS era viitorul ministru al justitiei si socru al actualului politician Radu F. Alexandru, rofesorul Ioan Ceterchi. Am ajuns procuror la Codlea, pe o leafa mica. In 1964, Ceausescu voia sa schimbe oamenii lui Alexandru Draghici din Ministerul de Interne, sa condamne abuzurile facute de aparat in anii 50. Voia sa aduca oameni noi, mai cu pregatire, in aparat. Nu avea de unde sa-i ia, asa ca s-a trecut la recrutari din randul magistratilor sau procurorilor. La Codlea aveam o leafa de 700 de lei, faceam naveta la Brasov, o duceam rau. Am acceptat sa intru in Ministerul de Interne si mi-a crescut salariul brusc de la 700 la 2400 de lei, ca locotenent major. Am fost facut sef de birou la Cercetari Penale, la Militia Regiunii Brasov. Retineti, nu la Securitate. Pana in 1989 am avut relatii de lucru cu Securitatea, stiam datorita functiilor pe care le-am avut ce se intampla la ei, dar niciodata nu am apartinut formal de ei. Securitatea ma folosea, la Brasov, sa ii ajut in anchete penale.A fost un caz celebru, de exemplu cu Tolpeghin, directorul fabricii Rulmentul.El achizitionase de la doua firme italienesti Frediano si Novaresse, linii tehnologice uzate moral.Luase un comision gras, se plimba cu un Fiat de limuzina, cum nu mai exista altul in Romania. Sotia lui avea peste 300 de perechi de pantofi adusi din Italia.Pana si hartia higienica era italienesca la ei acasa. Vedeti ca se intamplau si atunci situatii ca acum. Doamna vindea pantofi de lux la protipendada feminina din Brasov. Securitatea l-a urmarit pe el, pentru subminarea economiei nationale, iar pe mine m-au insarcinat sa cercetez specula doamnei, culpa care tinea de militie. Am facut ancheta respectiva la sediul securitatii, a€žsub tehnica", adica generalul Bolintineanu, securistul sef al Regiunii inregisra si asculta cum decurge ancheta. Pe el l-au condamnat la 25 de ani de inchisoare. Fiindca Securitatea a dictat pur si simplu si condamnarea doamnei Tolpeghin, ea a incasat 2,6 ani de puscarie, pedeapsa maxima pentru specula cu toate ca nu avea cazier. Pe el puteau sa-l si impuste, numai ca mai aveau nevoie de el si-n alte cauze. Il tot ancheta capitanul, pe atunci, Cenuse, de la Bucresti. Lui Bolintineanu i-a placut cum am condus ancheta si am devenit preferatul lui.  Cum ati ajuns la Bucuresti? Datorita lui Bolintineanu? Nu. El voia sa ma incadreze cu totul la Securitate si eu refuzam.Peste un an, in 1965, au venit unii de la cadre si mi-au propus sa intru ca asistent universitar la Bucuresti, la scoala de militie de pe soseaua Oltenitei, cu atestat de la Ministerul Invatamantului. Am stat doar un an aici, intre 1966 si 1967. Predam drept penal, ma controla o doamna, Nicola Tibacu, care ulterior a ajuns general. In 1967, a venit un alt control condus de pe atunci colonelul Iulian Vlad. Lui Vlad i-a placut cum predam, asa ca m-a promovat in centrala M.I., la Directia Cadre-Invatamant, care se ocupa atat de militie cat si de Securitate, ca specialist cu indrumarea juridica a scolilor de ofiteri si subofiteri ai M.I. In 1967 s-a format Cosiliul Securitatii Statului. Condus de Ion Stanescu, pe care l-am vazut recent la televizor tinand cam aceleasi discursuri ca si atunci. Nu stiu de ce, pe fondul acestei schimbari, m-a chemat Iulian Vlad si mi-a spus ca trebuie sa plec de la invatamant. Mi-a dat sa aleg intre Directia 6, de Cercetari Penale, a Secutitatii, un organism plin de tortionari, la Editura M.I. sau la Directia de Pasapoarte, consilier juridic. Am ales pasapoartele, mi s-a parut ca nu ma ingrop, dar nici nu o sa trebuiasca sa fac abuzuri. Am nimerit intr-un loc interesant, am participat la tratative internationale, privind dubla cetatenie, vizele...  Stiu ca, de pe atunci, Ceausescu incepuse sa vanda in strainatate germani, evrei, ba chiar romani sadea, pe care-i cumparau ori statele Israel si Germania, ori chiar familiile. Stiu ca exista la Londra o retea condusa de un tip, Jacober, care contra 6000 de dolari putea sa scoata din tara pe oricine. Ca mai existau si-n alte capitale vectori ai DIE-CIE care se ocupau cu asta... Exista un cadru legal, se pare, dar secret, eu nu am avut acces, privindu-i pe evrei si nemti.Erau cote de emigrare, stabilite in functie de avatajele pe care le scotea Romania. Au existat si grupuri care se ocupau cu asa ceva. Cand, de exemplu Ceausescu mergea intr-o vizita undeva, trebuiau rezolvate problemele spinoase, cum erau cazuri de reintregire a familiei. Se faceau interventii prin Directia Consulara a MAE, se faceau liste cu cei ce trebuiau sa plece. Listele ajungeau la noi via MAE. Lui Ceausescu ii era frica de manifestatiile ostile ale rudelor celor ramasi in tara. Cred ca grupurile actionau pe linia asta. Ofiterii de Securitate de la post din strainatate luau datele si le transmiteau prin Directia Consulara. Erau si multi escroci, care nu aveau nici o legatura cu nimic, primeau doar informatia ca Nicolae Ceausescu merge nu stiu unde si cereau bani rudelor dar nu aveau nici o legatura cu ce se intampla.Era o problema si cu casele celor care emigrau. Ele ajungeau intr-un fond locativ special, gestionat tot de Securitate. La Primaria Municipiului Bucresti, era un oarecare Simionescu, care se ocupa cu asta. Casele aveau o destinatie speciala, deveneau case conspirative, era luate pe repartitie de activisti sau ofiteri de securitate.  Pe Pacepa l-ati cunoscut? Va venea o lista cu pasapoartele pe care trebuia sa le eliberati ofiterilor sub acoperire care plecau la post din ordinul lui? L-am cunoscut numai din documente. Ofiterii sub acoperire, sau fantomele, cum le spuneam noi, plecau in general cu pasapoarte diplomatice sau de serviciu, via ministerul de externe. Am avut si eu cu pasapoarte turistice, cateva fantome, pe o evidenta secretizata.Am avut si dosarul personal al lui Ceausescu intr-un fiset. Era deschis atunci cand a plecat la studii in URSS. Nu a rezistat acolo, a stat extrem de putin, a simulat o boala si s-a intors. Nu-i placea sa invete. E o legenda ca a absolvit academia militara sovietica Frunze.  Dupa fuga lui Pacepa a fost furtuna si la pasapoarte? Da! Eu personal am fost cercetat de Plesita, pe motiv ca dadusem o viza de iesire din tara lui Jean Maurer, fiul lui Ion Gheorghe Maurer. Primisem ordin de la seful meu generalul Luchian, sa-i dau viza lui Jean, sa plece in Bulgaria la o vanatoare. Incepuse o vamatoare de vrajitoare. Luchian a recunoscut ca el ordonase sa-i dau viza sarind niste etape. De atunci am fost pus sub tehnica, ascultat. Cand aveam ceva de vorbit, mai intim, ieseam in curte.E adevarat, aveam o mare putere, aceea de a acorda vize de iesire in Occident. Mai saream peste reguli cand veneau grupuri de medici, cercetatori, care voiam sa plece la congrese si simpozioane si care, teoretic aveau nevoie de aprobarea Elenei Ceusescu. Fiindca eram mai atipic, s-a inceput impotriva mea o actiune contra-informativa botezata Perla Neagra. Am cerut acum la CNSAS dosarul si mi-au zis ca nu exista cu toate ca eu stiu precis ce a fost. Asta ma face sa cred ca dosariada e subiectiva si apar anumite chestiuni numai la momentul oportun.  Miscarea Goma v-a prins cat erati pe functie la pasapoarte... Paul Goma a fost o mare figura si chiar a fost foarte curajos. Desi am avut legaturi atat cu el cat si cu sotia sa Ana Navodaru, el nu a avut ce sa-mi reproseze in romanele lui. El a fost pus in libertate dupa cutremurul din martie 1977. Primise o invitatie de la Pen-Clubul francez si voia sa plece. Intr-o dimineata m-am trezit cu el la pasapoarte. L-am primit in birou si a inceput sa critice pe buna dreptate regimul pasapoartelor de atunci. Dupa 20 de minute m-am trezit cu seful echipei care-l fila ca da buzna si ii reproseaza ca a venit fara aprobare. Chair daca eram numai maior si ala era locotenet colonel, l-am dat afara din birou si i-am spus ca tovarasul Goma e in audienta la mine. Goma s-a cam incruntat cand l-am facut a€žtovaras" asa ca am continuat discutia cu apelativul a€žprietene", fiindca nu-mi venea sa-i spun a€žcetatene". I-am spus ca mi se pare absurd sa fie acuzat de nu stiu ce comploturi. Prostii voiau sa-l acuze de homosexualitate sau de complot cu toata redactia Europei Libere. El era de o tenacitate deosebita, asa ca nu le-a reusit. L-au tinut blocat in tara pana in noiembrie.  De ce n-au incercat sa se debaraseze de el mai repede? Romania semnase conventia de la Helsinki iar era deja cunoscut in exterior... : Ceausescu dorea sa obtina de la el o scrisoare olografa prin care Goma sa isi ceara scuze si sa retracteze tot ce a spus si scris. Am vazut chiar atunci Dosarul de Urmarire Informativa al lui Goma. Eram prieten cu maiorul Achim de la Directia 1, care-l avea in posesie. M-am crucit ce voiau sa faca, sa-l transforme pe Goma in agent KGB. Era o mobilizare de forte senzationala. Si Achim radea de ce-i duce capul pe superiorii lui. Ceasescu avea boala pe Europa Libera si voia sa-l lege pe Goma cu ea. Tot Europa Libera a fost una din cauzele pentru care m-au luat contra-informatiile la ochi. Emigrantii care ajungeau la microfon erau intrebati daca primesc mita si ziceau, cinstit, ca nu.Unora li s-a parut ca asta e o lauda si am devenit suspect.  Si nu luati spaga? Nu. Chiar le spuneam alora care veneau cu atentii sa-si ia inapoi ce-au adus, ca le retrag viza. Cand au vazut ca nu ma prind cu tehnica, mi-au trimis oameni sa ma provoace, cu cadouri, ba chiar cateva actrite, sa ma invite la ele acasa. Una dintre ele, Liliana Tomescu, era informatoarea Directiei 3, mi-au trimis-o pe cap. Aceasta imi cerea audienta spre seara cand stateam peste program, Am avut certitudinea ca e a lor, dupa ce am primit-o intr-un week-end impreuna cu doamna Conta, sotia dirijorului. Aceasta era nemultumita ca fiul ei voia sa se casatoreasca cu o elvetianca. Am spus ca nu pot sa o ajut. Ne-am luat la revedere. Liliana Tomescu s-a laudat ca a aflat de la mine treaba cu necazul familiei Conta si niste oameni de la Directia 3 au crezut ca eu ma culc cu ea si ii fac confidente.Mi-au mai plantat un informator, un violonist, despre care stiam ca e al lor, care voia sa-mi dea spaga o trusa de scule pentru masina.Era omul generalului Vasile de la contra-informatii.  Ati pomenit de generalul Luchian. Stiu ca a picat in dizgratie dupa fuga lui Pacepa, fiindca era prieten cu acesta... V,Z.:L-au demis fiindca nu a raportat imediat ca Pacepa vrea sa plece in Germania Federala. Dupa aia i-au gasit si ceva cu o vila la Pucioasa.Atunci ne-au pus sa dam cu toti declarasii de avere. L-au anchetat pana si pe colonelul Dorobantu, ultimul meu sef de la pasapoarte. Acesta fusese un apropiat al retelei Caraman, lucrase sub acoperire, si, in mod cinstit isi obtinuse bunurile de provenienta occidentala cat fusese la post.  Exista o retea de piata neagra care tinea de DIE, prin care se cumpara bunavointa activistilor si se strangeau averi? E foarte posibil. Stiu ca diplomatii aflati si sub umbrela SIE aducea in tara tot felul de marfuri rare la noi. Stiu ca un consul al Romaniei la Koln, de exemplu pretindea pentru orice serviciu consular a€žcomision" pe care apoi il transforma in marfa de contrabanda.  Pe generalul Nicolae Doicaru l-ati cunoscut? E un personaj nebulos, care a murit in conditii ciudate. Era adjunct al ministrului de interne. L-as defini ca pe o bruta desteapta. Era de o duritate iesita din comun. Avea mare trecere, era considerat in aparat un om a€žcapabil". Era singurul care-si permitea sa-l ameninte pe Pacepa ca toarna la coana Leana, era in conflict cu Pacepa. Era o oarece diferenta de intelect intre el si Plesita, de exemplu, pentru care termenul de semidoct mi se pare bland. Cu Plesita am lucrat. Stiam ca e o bruta dupa ce mi-a zis Goma cum a mancat bataie de la el. Eu personal i-am semnat pasaportul lui Goma dupa ce mi-l ceruse Plesita. Acesta i l-a inmanat dupa ce i-a spus ca mana Securitatii e lunga. Dealtfel, l-au si trimis pe ofiterul Matei Pavel Haiducu sa-i omoare pe Goma si Virgil Tanase, la Paris. Acesta din urma era un altfel de disident, inca de atunci in anturajul lui Ion Iliescu. Ei se stiau de la Timisoara, unde fusese Iliescu secretar cu propaganda. Virgil Tanase scria asa, mai pe langa directia oficiala. Pe mine m-a chemat generalul Simonis, adjunctul de la pasapoarte si mi-a spus ca Tanase e pila lui Burtica, sa-i dau pasaport sa plece cat mai repede. Cred ca el a fost trimis special de Burtica si poate Iliescu, sa faca propaganda anticeausista la Radio Paris si Europa Libera.  Exista un grup de rezistenta fidel lui Ion Iliescu in Securitate? Nu. Generalul Vlad era un ofiter foarte fricos si obedient. Adjunctul sau, Gianu Bucurescu, era o sluga credincioasa, fara personalitate crescuta de Vlad, ca sa-l inlocuiasca. La varful Securitatii nu misca nimic ei au fost obedienti pana la capat.  Fostul colonel Paulian Pasarin sustine ca a incercat, impreuna cu mai multi securisti si activisti PCR sa-l debarce pe Ceausescu... Astea-s povesti. Se da mare Pasarin. El era un ofiter preocupat de sprit si femei.Era combinat cu o activista de partid care chiar arata superb. A avut ceva necazuri din cauza pasiunilor sale, e adevarat.  Odata cu miscarea Goma si Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii, au reusit sa iasa din tara mai multi doritori de azil politic. Ati primit ordin sa-i faceti scapati? Da. Se formase un fond de arhiva I.O.-Interes Operativ. Era o manevra parsiva. Printre disidentii reali erau amestecati romi cu preocupari infractionale, hoti, plevusca. Mergeau in Transkirchen, in lagar de tranzit, sa faca probleme. A fost a€žideea geniala" a lui Plesita, care s-a gandit sa murdareasca ideea de azilant politic, sa-i inebuneasca pe occidentali. Altii culegeau informatii de acolo pentru Plesita. Si pe mine au vrut sa ma lucreze de acolo.Era un ziarist sportiv la Romania Libera, Ion Bocioaca despre care eu cred ca era ofiter acoperit. Cand trebuia sa plece asta undeva, eram chemat la generalul Romeo Popescu, ajuns seful Directiei Pasapoarte si mi se spunea ca tov Bocioaca are sarcini speciale, sa nu-l intarzii. Intr-o zi, m-am trezit cu Bocioaca la mine-n birou. Mi-a zis ca la Viena, unul Cuerite, ii spusese ca ma mituise cu nu stiu cate sute de dolari sa-i dau drumul. Era clar o provocare, stiam clar ca sunt ascultat prin microfoane. Nici nu a plecat bine Bocioaca si am facut un raport. I-am dus raportul lui Dorobantu, seful direct, care inainte de a lua foaia, m-a intrebat ce a cautat Bocioaca la mine. Cred ca ascultase pe viu conversatia, dar l-am blocat dandu-i raportul imediat.  Intr-o emisiune televizata, l-ati acuzat pe Corneliu Vadim Tudor ca a slujit serviciul de dezinformare al Securitatii... Ei aveau un asemenea serviciu, iar ca martor ca Vadim Tudor le facea jocul sunt chiar articolele din Saptamana. A venit la un moment la mine un sef de la dezinformare, insotit de o colaboratoare a domnilor Barbu si Tudor de la Saptamana, doamna Adriana Kiseleff. Ea fusese singura romanca primita de Papa din acea perioada. Ea era folosita de Securitate la dezinformare si pentru a penetra mediile fostelor partide istorice din SUA. Pe numele adevarat o chema Chisalita si fusese secretara scriitorului Cezar Petrescu. Fusese detinuta politica, dar, apoi, devenise informatoare.Eugen Barbu si Marga Barbu primeau pasapoarte de la noi, ca cand voiau ei.Vadim avea pasaport de serviciu. Sa va yic ceva despre el. Zice si acum ca e bun prieten cu Florin Piersic. Ei bine, la un moment dat actorul voia sa plece la o sussanea in Israel cu o tanara actrita, exceptional de frumoasa, de la Bacau, care nu era nevasta lui din acea perioada, 1977-78. Ana Seles, sotia, nu trebuia sa afle. Mi-a lasat o cerere scrisa de acea prietena, patata de galbenus de ou si ulei, cred ca o ascunsese de Ana in camara.Eu am ascuns cererea, nu voiam necazuri. Asta era vineri, Luni m-a chemat generalul Popescu Romeo, ca vrea sa vada cererea. Popescu Romeo aflase de la Vadim ca Piersic vrea sa isi ia amanta cu el. Practic il varase in gura securitatii, l-a turnat ca vrea sa-si ia fata cu el.  Unde v-a prins ziua de 21 Decembrie 1989? La miting. Dupa ce m-au schimbat de la pasapoarte, ajunsesem, cu grad de colonel, seful Biroului Audiente din Inspectoratul M.I.-Bucuresti. Fusesem scosi neanarmati. In mijlocul oamenilor muncii cu, cu tot efectivul. Eu am nimerit intre cei de la ITB, care erau nemultumiti ca fusesera scosi pe semnatura, pe tabel ca niciodata si nu puteau chiuli.Stiam ca o sa se intample ceva.  De unde? Inca de cand a venit Gorbaciov, in 1987, aflasem ca o sa vina Iliescu la un moment dat la putere. Am fost scosi pe traseu, cu intreg efectivul, la vizita lui Gorbaciov. Ni s-au dat poze de-ale lui Ion Iliescu si ne-au spus ca a€žindividul" din fotografie nu trebuie sa se apropie nici la 100 de metri de Gorbaciov. Ne-au zis ca or sa ne dea afara daca se intalnesc cei doi. M-am prins ca Gorbaciov o sa-i faca vant lui Ceusescu si o sa vina Iliescu. Revenind la miting, dupa ce a inceput balamucul, am cazut in fund, impins de multime, dupa care am plecat la inspectorat. De aici ne-au dat drumul acasa, spunandu-ne sa ne intoarcem seara, ca intram in dispozitiv. Cand m-am intors, in curtea interioara erau deja arestati. Pe culoar, am vazut doi francezi, intre mai multi subofiteri de militie. Era locotenent-colonelul Eric Sandale, atasatul militar al Frantei si adjunctul lui, Boulanger. Fusesera arestati in zona Intercontinental si Vlad, fara sa tina cont ca sunt diplomati, ordonase sa fie retinuti la militie. A venit si generalul Vasile, seful Directiei 4, care s-a apucat sa-i injure pe francezi. La a€žpizda matii", Sandale, care stia romaneste a raspuns a€žva multumesc". Intr-unul din birourile de la a€žAudiente" i-au interogat pe francezi mai multi ofiteri de la Directiile 5 si 6. Nu i-au lasat sa ia legatura cu ambasada. Afara se auzea cum se trage, mergeau dube cu arestati spre Jilava. Masinile militiei nu mai erau suficiente si se foloseau si dubele de posta. Cei care-i interogau pe francezi au fost trimisi si ei la Jilava si generalul Vlad mi-a ordonat sa-i pazesc eu. Cei doi erau ingrijorati, securistii ii amenintasera ca o sa-i impuste. Mi-am deschis fisetul, mi-am scos pistolul si am zis ca vor fi impuscati peste cadavrul meu. Asta i-a mai linistit, am stat de vorba toata noaptea. De dimineata, cand s-a auzit comunicatul cu Milea, cei doi s-au ingrijorat iar, Sandale se pare ca il cunostea bine, si am dedus ca se afla pe 21 la Inter ca sa ia legatura cu acesta. Imediat cum a decolat elicopterul, am fost sunat de la cabinetul lui Vlad, sa-i eliberez, cu scuze. Francezii au plecat dupa ce au vrut sa-mi ofere bani pentru ca i-am ocrotit. I-am refuzat, le-am cerut doar sa ramanem amici, mi-au dat numarul de telefon. La jumatate de ora dupa asta au dat navala in sediu tigani, oameni violenti, hoti. Colegii mei cam fugisera prin garaj. Eu am ramas dar situtia degenerase. I-am sunat pe francezi si in 15 minute a venit sa ma ia o masina Peugeot cu steagul Frantei. M-au dus la amabsada unde am mancat dupa care am mers acasa. Am auzit spre casa faptul ca trag securistii din casele conspirative. Eu cred ca au tras trupele de cercetare diversiune ale M.Ap.N. Oricum, a doua zi, pe 23 decembrie, majoritatea ofiterilor din Directia 5 erau inchisi la noi in sala de festivitati, nu avea cum sa traga.  Se spune ca sunteti cel care a introdus in Romania testul poligraf. E adevarat? La IGM era un aparat importat, la care se jucau diversi neaveniti. Il puneau in functiune, spuneau minciunele si radeau. Eu i-am vazut pe aia, am cerut aparatul, am studiat metodologia si l-am folosit in anchete.Asa am rezolvat cazul lui nea Titi, un carciumar din Adunatii Copaceni care-si omorase sotia. El mintea ca sotia a fugit cu un amant, prin Constanta. Parintii sotiei tot cereau sa se reia ancheta. M-au lasat sa folosesc poligraful. Am lucrat cazul ajutat de Tudorel Butoi, care dupa 89 a facut o mare magarie asumandu-si singur paternitatea testului poligraf in Romania. A folosit chiar o lucrare a mea drept teza de doctorat. S-a dovedit ca nea Titi mintea. Cadavrul a fost gasit intr-o fantana din judetul Olt, comuna Prisaca. Postelnicu era un idiot, nu a priceput nimic, nu m-a lasat sa public metodologia lucrului cu poligraful. Mi-a blocat dupa 1990, accesul in Societatea Poligraf, fostul ministru de justitie Gavril Iosif Chiuzbaian, fiindca sediul societatii era la sediul Uniunii Juristilor, unde era presedinte asta.  De ce? Eu am fost primul care a zis despre el ca a fost turnator. A fost in grija colonelului Faur, la Directia 1 a Securitatii.A facut politie politica, m-a turnat chiar pe mine.Il anchetam pe unul Zamfir, intr-un caz celebru in anii 80, crima de la Liceul Mihai Viteazu.Chiuzbaian, care era judecator la Sectorul 6, m-a acuzat ca am eliberat o femeie nevinovata ca sa ma incurc cu ea. Colonelul Mohora, la care ajunsese nota informativa a lui Chiuzbaian, mi-a aratat-o. Pe Chiuzbaian, cu toate ca era judecator, nu-l facusera membru de partid, ca sa-l poata marsrutiza unde aveau nevoie, fara aprobari speciale.La judecatorie o supraveghea chiar pe presedinta instantei, doamna Mihai, care era nepoata Elenei Ceausescu. Elena avea curiozitatea sa stie ce se intampla cu rudele ei. Din pacate majoritatea ministrilor de justitie de dupa 1990 au fost turnatori. Asa se explica de ce au tolerat asa numita SIPA, plina de fosti securisti, in cap cu Marian Ureche.