Ziarista italiana Giuliana Sgrena a transmis autoritatilor romane marturia sa in procesul privind rapirea celor trei ziaristi romani in Irak. Depozitia italiencei, rapite in februarie 2005 si eliberate dupa o luna, a fost solicitata pentru ca judecatorii romani sa poata intelege suferintele fizice si psihice suportate de persoanele sechestrate in Irak. Marturia acesteia, precum si cea a frantuzoaicei Florence Aubenas vor fi utile la stabilirea despagubirilor materiale si morale care se vor acorda ziaristilor romani, in cazul condamnarii lui Omar Hayssam si a lui Mohammad Munaf. AMINTIRI. Potrivit declaratiei atasate la dosarul aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Giuliana Sgrena si-a amintit ca s-a simtit "terorizata" in momentul rapirii sale din masina ce rula pe un pod din Bagdad. Spre deosebire de experientele violente suportate de jurnalistii romani in timpul detentiei, ea povesteste magistratilor romani ca rapitorii, "doi barbati", au tratat-o uman. "Imi dadeau de mancare, imi dadeau paturi daca mi-era frig, imi dadeau medicamente. Nu am fost amenintata cu moartea, dar asta nu insemna ca nu m-am temut pentru viata mea, desigur. Era o stare neplacuta cauzata de faptul ca eram prizoniera, ca nu stiam ce urma sa fie cu viata mea, ca eram inchisa intr-o camera, aproape mereu pe intuneric, caci nu era curent electric, incuiata cu cheie. Eram tratata ca o prizoniera", a sustinut Sgrena in marturie.
LEGaTURI. Primele declaratii date de fostul ghid al jurnalistilor romani, Mohammad Munaf, au acreditat si existenta unei legaturi oarecum directe intre cele doua cazuri de rapire. Potrivit lui Munaf, ideea sechestrarii unor ziaristi i-ar fi venit lui Omar Hayssam in timp ce se uita la televiziunea Al-Jazeera, la un reportaj despre rapirea si eliberarea Gulianei Sgrena. Femeia a scapat din prizonierat dupa o eliberare dramatica, in timpul careia un agent italian de informatii a fost ucis, iar Sgrena ranita.