De-a lungul carierei sale a avut atat de multe satisfactii, incat nu are regrete. Daca ar putea sa o ia de la capat, nu crede ca ar mai face aceeasi meserie, pentru ca a fost foarte chinuitoare, ne-a marturisit seful sectiei de psihiatrie infantila al Spitalului "Dr. Al. Obregia". Astazi, Constantin Oancea isi aniverseaza ziua de nastere.
"Munca imi ofera o mare bucurie. Pentru mine psihiatria este un loc de intalnire duhovnicesc. In afara de stiinta, care trebuie bine pusa la punct, mai este si omul pe care trebuie sa-l ajutam. Sunt un om optimist si ma bucur ca pot sa dau speranta oamenilor. Sunt foarte angajat profesional in aceasta perioada. Ajut asistenta sociala din Sectorul 2, care are probleme cu diferite institutii. Am admirat foarte mult dorinta lor de a da un plus de profesionalitate activitatilor de educatie in institutii. Particip si la unele proiecte ale Ministerului Sanatatii. Una dintre cele mai mari satisfactii a fost atunci cand o fetita de 9 ani mi-a spus sa o chem mai des la cabinet, pentru ca ii este frica sa nu uite drumul catre spital. Nu pot sa spun care a fost cazul cel mai greu pe care l-am tratat, dar sunt pacienti cu care am tinut legatura dupa 30-40 de ani. Este dificil sa stabilesti dialogul cu un copil care are tulburari psihice. Sunt unii care nu vorbesc deloc si altii care vorbesc prea mult. Pentru fiecare exista o tehnica, o adaptare ca sa putem reusi. Problemele copiilor mi se par putin mai enigmatice decat cele ale adultilor. Dupa o practica mai indelungata devin descifrabile. Intotdeauna, bolile celor mici sunt o provocare in ceea ce priveste tratamentul. Discutia cu adolescentii care au tulburari de conduita este putin mai ascutita. Ea se aplica numai in anumite conditii si cu foarte mare rafinament.
Soarta m-a orientat catre aceasta meserie. Mi-a placut psihiatria la inceput. Apoi am aprofundat-o si am gasit sensul vietii, al omului, spiritualitatea meseriei. Cred ca asta mi-a dat cele mai mari satisfactii. Am invatat sa vorbesc cu oamenii, sa-i ascult, sa-i inteleg, poate sa-i si influentez. Treptat am inceput sa ma simt mai eficace. Probabil ca eficacitatea iti da cele mai mari bucurii intr-o meserie. Una dintre cele mai mari realizari este ca am foarte multi elevi. Ma bucur cand ii vad ca vin mai putin competenti si pleaca calificati, stapani pe meserie. Este extraordinar sa fii un fel de parinte spiritual al multor specialisti. Daca nu ar fi fost psihiatria, as fi fost avocat. Facand psihoterapie, oarecum mi-am satisfacut nevoia de argumentatie, de subtilitate. Ai libertate si un spatiu speculativ foarte frumos care nu se gasesc in multe profesii."