Alchimia succesului

Nu vreau sa fiu acuzat de manipularea bursei, insa o companie care are intre activele sale echipa Oltchim Rm. Vilcea ar trebui socotita in categoria blue chips.

Handbalul coaguleaza in general, in Europa, comunitatile mici. Asta si pentru ca marile orase sint supuse invariabil regelui fotbal. Nici Romania nu face exceptie. Resita, Rm. Vilcea, Romanul sau Clujul conteaza anul acesta in ierarhiile europene. Reapar cupele continentale in vitrinele cluburilor de la noi si o data cu ele si speranta pentru revalidarea noastra intre stapinii unui joc pe care l-am dominat cindva. Maniera in care Chimistul a cistigat prima mansa a finalei unei competitii de anvergura, Cupa Cupelor, la sase goluri si marcind exact treizeci de goluri in deplasare unei echipe norvegiene intesate de medaliatele cu aur ale europenelor din 2006!, este cel putin entuziasmanta! E pur si simplu demonstratia matematica a investitiei manageriale de la Vilcea, orasul dimensionat handbalistic cit o tara. Acolo s-a adunat laolalta toata nationala noastra feminina, plus tehnicianul ei, Tadici, in incercarea de a desavirsi un laborator al marii performante. Cupa Ligii Campionilor si aurul Mondial sint de fapt bijuteriile asteptate din alchimia Vilcei, iar acum asistam doar la spectacolul de avanpremiera. La Trondheim, nordicii au lasat deoparte regulamentul competitiei si bunul-simt, asigurind oaspetilor cazarea la mare distanta de locul disputarii meciului - aproape optzeci de kilometri! -, lipsa antrenamentului oficial si o portie zdravana de foame cu peste. Sicanele ieftine se vor dovedi doar amintiri amuzante pentru pensionarele de peste citeva decenii, Hutupan si Elisei. Esafodajul solid al memoriei succesului va fi insa alcatuit din cele douazeci si trei de interventii salvatoare ale primei si din cele noua goluri superbe ale celei de a doua. Nu e vorba insa doar despre ele. E vorba despre o intreaga echipa, coincidenta sau nu suta la suta romaneasca! - suficient de valoroasa sa angajeze de la egal la egal marile multinationale nordice sau echipele multietnice ale rusoaicelor. Contam in Europa la un sport de echipa si asta nu e deloc putin. Dovada pentru asta si prizonieratul mirsav prin care soldatii Imperiului Rosu au oprit o alta romanca - Carmen Amariei - sa participe la turul finalei Ligii Campionilor dintre Lada Togliatti si Slagelse. Poate ca intimplarea e doar un preambul la impacarea cea mai asteptata din handbalul nostru - aceea dintre Tadici si Amariei - si alaturarea valorosului inter cantonamentului de la Chimistul, adica al nationalei, pentru marele asalt al Mondialelor din decembrie. Dusmanul numarul unu e comun acum si vorbeste ruseste!

---

Despre autor: