Imi place foarte mult filmul „Band of Brothers", produs in 2001 de HBO. Acum e difuzat de PRO Cinema duminica noaptea. De fapt, seria de zece episoade care infatiseaza faptele de arme ale yankeilor din compania E pe frontul din Europa, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, se afla la a doua difuzare, dupa ce acum doi ani am putut-o vedea pentru prima oara in Romania la PRO TV. Duminica asta a fost episodul 7, „The Breaking Point", preferatul meu, in care regizorul David Frankel aduna in filmarile rezistentei si asaltului din padurea Bastogne cea mai mare cantitate de emotii amestecate cu singe din toata seria. „Band of Brothers" e groaznic de frumos, daca pot spune asa si, alaturi de lungmetrajul lui Terrence Malick, „Thin Red Line", din 1998, in care peisajul istoric este asediul unei insule din Pacificul de sud, pot umple lejer ranita de iluzii si drame a soldatului universal. Iata, ce pacat, atunci cind scriem si vorbim despre „soldatul universal", semantica ne arunca intr-o fundatura comerciala in care nu putem scapa de zgura imaginii lui Jean-Claude Van Damme de pe un afis hollywoodian. Totusi, povestile despre intoarcerea acasa in Arizona natala, cititul unei scrisori mototolite intr-un transeu de obuz sau flash-back-urile cu iubitele blonde in rochii inflorate asteptind pe veranda unei case din Minnesota compun adevarata ipostaza a chipului dramatic al soldatului universal, in adevaratul sens al cuvintului.