Cand intr-o conversatie se atinge subiectul invatamant, fiecare om normal si lucid face imediat legatura cu educatia copiilor. Pentru pregatirea acestora s-a creat un intreg aparat administrativ, atat la nivelul Capitalei, cat si la nivelul fiecarui judet. Numai ca cei care ocupa fotoliile de conducere din aceasta administratie, pusi acolo ca sa acceseze programe scolare si universitare si sa gestioneze finantele pregatite in acest scop, fac de toate, vrute si nevrute, dar numai de educatia tinerilor nu se ocupa. Este adevarat, marturisim din experienta, ca se mai intalnesc persoane care se dedica, nu sforaitor, acestui obiectiv, dar raman voci izolate, ce deranjeaza prin bazaitul lor urechile sensibile ale elefantului in somnolenta. Si atunci, animalul deranjat se plesneste cu trompa peste falci si bazaitul dispare, totul ramanand o perfecta poleiala de cultura. In mod paradoxal, dupa cum arata astazi invatamantul, singura lui salvare, pentru tinerii dornici de carte, se regaseste in meditatiile particulare.