In plan international, ca si intern, evaluarile privind evolutiile de pe scena politica romaneasca devin tot mai putin consistente. Ele balanseaza periculos intre ignorarea distorsiunilor masive introduse in competitia politica si in functionarea institutiilor fundamentale ale guvernarii, de multitudinea erorilor, impreciziilor si a omisiunilor din textul Constitutiei, pentru ca la polul opus sa auzim voci insistente care pun semnul egalitatii intre situatia din Romania si cea din Ucraina. Lansarea iresponsabila a unor euro-parlamentari in declaratii de sustinere a „rudelor" lor politice dambovitene, folosind fara sa mestece formulele servite pe tava de la Bucuresti, nu face decat sa se adauge confuziei. Cu o saptamana inainte de chemarea la urne a electoratului, pentru a decide continuarea sau incheierea mandatului Prezidential pe care Traian Basescu l-a primit acum ceva mai putin de doi ani, nimeni nu mai intelege mare lucru din ceea ce se intampla si nici nu poate spune cu precizie incotro ne indreptam. Exista totusi cateva scenarii care pot capta cursul viitor al evenimentelor.
Scenariul linistitoarei inertii.
Din aceasta perspectiva, rezultatul cel mai probabil al referendumului, de la sfirsitul saptamanii, va fi reconfirmarea electorala a Presedintelui Basescu. Toate miscarile ulterioare sunt, in cea mai mare masura, previzibile. Interimatul domnului Vacaroiu se va sfarsi, inainte ca partidele coalitiei ad hoc, PNL-PSD-UDMR, sa-si poata impune agenda prin decizii strategice, cum ar fi retragerea efectivelor militare din coalitia internationala din Irak, adoptarea legilor sigurantei nationale, in varianta menita sa slabeasca capacitatea Presedintelui de control asupra serviciilor speciale si de informatii, alegerea si numirea noului sef SIE etc. Traian Basescu se va intoarce la Cotroceni si va suna clopotelul finalului de „recreatie".
Dupa care, asa cum a anuntat, se va intoare si la rolul care l-a consacrat, acela de exponent principal al opozitiei fata de guvernul Tariceanu, de critic al Parlamentului care ar favoriza, impotriva vointei electoratului, mentinerea la putere a acestei formule de executiv minoritar. Valurile acestor atacuri, chiar daca reluate cu si mai multa virulenta, se vor zdrobi, insa, inevitabil, de stancile digului construit de noua majoritate parlamentara, pentru a se pune la adapost de „ingerintele" tot mai suparatoare ale Presedintelui. Atata timp cat digul rezista, docurile raman uscate si epigonii fara glorie ai constructorului Solness pot sa-si continue opera. Presedintele, pentru a nu pierde initiativa, va presa si probabil va obtine organizarea referendumului pentru introducerea votului uninominal, obligand partidele politice sa-si refaca complet strategiile cu doar un an inainte de alegerile generale. Este de asemenea posibil ca Traian Basescu, reconfirmat politic de electorat, sa doreasca finalizarea proiectului de expandare a partidului sau, prezidential, fortand inca inainte de alegerile pentru Parlamentul European fuziunea PD-PLD si eventual prealuarea altor formatiuni de pe asazisa parte dreapta a esicherului politic care, pe masura ce se apropie scandetele electorale, tremura tot mai vizibil in vant, de teama de a nu ramane doar simple jucarii stricate. O eticheta noua, ceva in jurul temei Partid Popular, ar putea salva PD-ul si PLD de contraefectele vechilor lor vesminte electorale. In rest, pana la alegerile generale, mult zgomot pentru nimic.
Scenariul derapajelor controlate
Acest parcurs se bazeaza, de asemenea, pe rezultatul cel mai probabil al referendumului, revenirea Presedintelui la Cotroceni. In aceasta varianta, insa, Traian Basescu nu se va multumi doar sa joace rolul criticului inversunat al guvernarii Tariceanu, ci va incerca, pe toate caile, sa-si valorifice avantajul psihologic si politic al victoriei electorale, pentru a-i face pe adversarii sai sa achite nota de plata a „complotului" indreptat impotriva sa. Obiectivul imediat, caderea Guvernului Tariceanu. Acest lucru nu se poate realiza, insa, decat prin desprinderea PSD-ului din „concubinajul" interesat pe care l-a stabilit cu PNL. Sunt mijloace pentru a dizolva actuala coalitie parlamentara care sustine guvernul Premierului Tariceanu? Cu munitie noua in cala crucisatorului sau prezidential si cu rezervoarele pline ochi de „resure energetice" Traian Basescu ar avea posibilitatea sa convinga PSD-ul de propriul sau interes, acela de a reveni la postura partidului serios de opozitie. Mai ales ca prezentarea in fata electoratului nu iarta pe nimeni. Cum sa explici, ce sa le spui oamenilor cand o veni timpul campaniei electorale: ca Guvernul Tariceanu a fost o catastrofa, dar tu l-ai sustinut pana in panzele albe! Pe ce baza? Cu ce scop? Doar ca sa-i faci zile fripte lui Basescu, nu va mai fi atunci un argument convingator. Manevra cea mai indrazneata pe care o poate intreprinde Traian Basescu ar fi sa incheie un pact cu „Grupul de la Cluj" al PSD-ului, fie pentru a ameninta cu desprinderea, slabind masiv apetitul actualei conduceri PSD de a-l sustine pe Tariceanu, fie chiar sa incerce ruperea, reorganizand din nou majoritatea parlamentara, in defavoarea guvernului actual. Cealalta miscare a Presedintelui, doritor sa reformuleze regulile jocului, folosind avantajele pe care i le ofera reconfirmarea electorala, ar fi propunerea fulger de revizuire a Constitutiei pentru a cupla decizia privind votul uninominal cu cea vizand trecerea la un Parlament unicameral. Agenda electorala ar fi umpluta pana la refuz, iar guvernarea sufocata de initiativele referendale ale Presedintelui, pe care nu le-ar mai putea bloca.
Scenariul derapajelor periculoase
Derapajele periculoase pot fi angajate pe ambele rezultate ale referendumului. In varianta revenirii sale la Cotroceni, Traian Basescu ar declansa o ofensiva masiva si fara menajamente atat impotriva guvernului, cat si a Parlamentului, hotarat sa nu se opreasca, pana nu-si impune formula politica care-i serveste cel mai bine scopurile: o guvernare de facto a Presedintelui, peste capul partidelor si utilizand la maxim parghiile guvernamentale. Ca sa realizeze un asemenea scenariu, Presedintele ar trebui sa instaleze la Palatul Victoria, pe durata ramasa a mandatului parlamentar, un guvern „de tehnicieni", care sa-i fie nu doar favorabil, ci obedient. Pentru asta, are nevoie sa zdrobeasca fulgerator rezistenta PSD-ului, singurul partid de care depinde, la aceasta ora, atat refacerea formulei guvernamentale, cat si posibilitatea alegerilor anticipate. Presedintele ar trebui nu doar „sa arate pisica" PDS-ului, ci sa zornaie oasele scheletelor uitate prin dulapurile fostului partid-stat. O poate face, cu ajutorul serviciilor de informatii si al oamenilor din justitie care au mizat pe Traian Basescu si n-ar avea niciun motiv sa nu mizeze si in viitor, mai ales dupa succesul electoral al referendumului. Democratia originala, pe care ne-am tot luptat pana acum sa o normalizam, va deveni un soi de „democratie prezidentiala", cu iz de autocratie institutionala. Daca Presedintele nu va fi sanctionat in aceste tentative de reactiile opiniei publice, ale cetateanului-alegator, atunci pericolul este si mai mare, pentru ca tentatia impingerii sistemului politic si de guvernare din Romania pe panta unui „peronism" epigonic, ar putea sa fie aproape irezistibila.
In varianta in care Presedintele nu va fi reconfirmat in functie, sansele derapajelor necontrolate sunt la fel de mari. Pericolele vin pe de o parte dinspre precipitarea cu care coalitia PNL-PSD-UDMR va actiona, pentru a-si realiza agenda, calcand peste orice alte considerente politice sau constitutionale, iar pe de alta parte dintr-o eventuala, chiar daca putin probabila, tentativa a lui Traian Basescu de a se relansa politic aruncand in aer intreg edificiul care a sustinut pana acum institutiile fragilei noastre democratii. O incercare de recuperare politica de tipul: poporul impotriva democratiei, ar fi cea mai rea dintre variantele derapajelor necontrolate.
Scenariul iesirii in decor prefer sa-l las pe seama imaginatiei dumneavoastra. Mi-e teama ca doar a pune cuvintele pe hartie constituie un pericol, stiuta fiind predilectia perfida a realitatii de a implini cele mai rele dintre prevederi. In orice caz, o asemenea evolutie ar fi insotita de penalitati internationale grave, atat la nivelul Uniunii Europene, cat si al relatiilor bilaterale cu marile puteri ale lumii.
Intrarea evenimentelor pe unul sau altul dintre fagasurile schitate de aceste posibile scenarii depinde, in mare masura, nu doar de ceea ce vor face actorii politici, mai ales Traian Basescu, dupa validarea rezultatelor de la referendumul acestei saptamani, cat de reactiile si inclinatiile „poporului". Cel cu fata la care s-a intors Presedintele pentru a se apara de netrebnicia guvernarii pe care el insusi a inventat-o si inscaunat-o. Din punctul meu de vedere, aici stau cele mai mari pericole, pentru ca tot ceea ce ni se intampla in acesti lungi ani de tranzitie instabila si inconsistenta nu face altceva decat sa scada actiunile „Democratiei" la bursa populara. Iar daca vreti sa stiti ce face „poporul" cand se satura de „democratie", ori daca selectivitatea memoriei va joaca feste, atunci puteti apela cu folos la studiul lui Guy Hermet sugestiv, dar infricosator, intitulat: „Poporul contra Democratiei".