Pot sa depun marturie: Basescu bea si transpira. Intr-o seara torida a lui iunie 2003, la o terasa din Cismigiu, Basescu a baut o bere, eu doua. Si, raportez cu precizie: s-a sters cu batista pe frunte de trei ori. Lumea vorbelor are un imens dosar secret, depozitat intr-un CNSAS psihologic si pazit de ofiterii Atematoritei si Ipocrizescu. Intre copertele lui zac faptele. Lasitati si eroisme, demnitati si mizerii, intregul inventar de gesturi si cuvinte care fac lumea reala sa arate asa de prost. Deghizarea ei patologica in vorbe e profesiunea de baza a politicianului si insulta curenta pe care el o vinde in profit.

Sint cazuri, insa, cind ruptura nu-i completa, cind intre gestul real si discurs exista o legatura fizica. Exista astfel de oameni, chiar daca locuiesc doar in manuale si chiar daca faptele au fost, pe nesimtite, inlocuite de legenda. La rigoare, proba criminalistica „de la vorba la fapta" e imposibil de ridicat. Ramine, asadar, intuitia, o uitatura anume, un verb, o metafora, o povestire a unui anonim.

Am chemat, prin urmare, transpiratia si betia lui Basescu din memoria colectiva si marturisesc ca au venit cu o promptitudine rara. Iata citeva fapte:

Sintem la Strasbourg, in 25 ianuarie 2006. Konstantin Kosacev, seful delegatiei ruse la Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, intreaba cum se impaca acordul de amplasare a bazelor americane pe teritoriul Romaniei cu tratatul privind fortele conventionale si cu angajamentul NATO de a nu trimite forte combatante substantiale pe teritoriul noilor state membre UE. Sub politetea formala a intrebarii se ascunde miriitul insuportabil al cosmarului sovietic. Raspunsul lui Basescu: „Din cite am inteles, dumneavoastra reprezentati Federatia Rusa. Ati stat 30 de ani in Romania. Nu v-am intrebat niciodata de ce". O fraza care rascumpara cincizeci de ani de diplomatie romaneasca pe coate si genunchi. Nu exista martori, dar presupun ca dupa sesiune Basescu a golit citeva pahare. Deci, bea.

Anvers, anii ‘80. Nava Argesul, realizare de virf a bietei industrii de la Galati, ia foc de la un incendiu declansat in port. In panica generala a autoritatilor belgiene care cer evacuarea, capitanul Basescu isi organizeaza echipajul si incepe lupta cu focul. Curaj sau spaima de represaliile socialismului? Nimeni nu stie. Pina la elucidare: Basescu a ramas ultimul pe punte. A tinut cu mina lui furtunul de apa pina cind, din cauza flacarii, camasa de plastic a comandantului, cu trese si epoleti, s-a topit si i-a intrat in piele. Martorii oculari depun marturie ca a transpirat. Deci da, transpira.

Dardanele, anii ‘80. Biruinta, vaporul-mamut care leagana megalomania lui Ceausescu, traverseaza strimtoarea pe timp de noapte. De la scufundarea Independentei, sora geamana a Biruintei, dictatorul nu mai suporta naufragii cu impact la imagine.

O circulara a Navrom interzice mersul prin strimtori pe intuneric. De la tarm vine amenintarea unui telex de interdictie si amenintare. Raspunsul lui Basescu: „Daca trimiteti telexul am sa trec inapoi, fiindca, intre timp, s-a facut ziua". Martorii spun ca, din cauza tensiunii, comandantul transpirase. Iar!

Constanta, anii ‘80. O furtuna goneste nava Biruinta. Ca sa intre in port, are nevoie de pilot. Capitania nu risca, sint valuri prea mari. Basescu trece la timona si, in timp ce pe mal partidul si securitatea stabilesc programul de tortura, el parcheaza mastodontul la chei. Insubordonarea devine performanta si Basescu e iertat. A si transpirat tot. Se zice ca si de data asta a baut un pahar.

Basescu a spus multe prostii, a mintit de multe ori, a facut gesturi ridicole si imorale, iar acum, in campanie, practica un patetism potrivit mai degraba cu o betie reala. Dar intre el si turma care il acuza e o diferenta certa de substanta. Basescu nu e doar norul autosuficient al vorbelor sale, ci are un plan doi, incarcat de real. In spatele lui sint fapte. E viata. Gesturi brutale, imprudente, ridicole uneori, dar viguroase, inteligente si curajoase altadata. Asa ca mie transpiratia si bautura mi-l fac simpatic.