"Daca iubiti filmul si filmul va va iubi pe voi!" Asa obisnuieste sa le zica studentilor sai de cate ori are ocazia. Despre aceasta iubire cel mai bine vorbesc chiar creatiile marelui cineast. Astazi, Andrei Blaier implineste 74 de ani.  "Sunt un batran al trecutului" "De ziua mea nu fac invitatii, dar oricine vine, usa este deschisa. Anul trecut nu am invitat pe nimeni si m-am trezit cu 150 de persoane. Am ramas placut impresionat. 150 de prieteni, 150 de oameni care nu m-au uitat. Filmul care m-a determinat sa cred ca pot sa fac la fel a fost «Hotii de biciclete» al lui Vittorio De Sica. Asta m-a indrumat spre cinema, spre gandul ca pot sa fac si eu film. Era unul dintre primele filme neorealiste italienesti. M-a impresionat faptul ca nu ma simteam intr-o sala de cinema, peste tot era viata. In perioada aceea, noi vedeam niste filme false, de falsuri diferite. Dintr-o data am venit intr-o lume care semana teribil cu cea in care traim. Asta m-a impresionat. Primul dintre cei care mi-au aparat filmul cu care am debutat a fost cel care a scris scenariul filmului «Hotii de biciclete», Caesare Zavattini. Era un film de studentie, care a fost interzis. Mai intai a fost cumparat de studioul Buftea in timp ce il lucram, dar el a fost oprit. Unul dintre cei mai importanti promotori ai neorealismului, Zavattini, l-a apreciat foarte mult. Cred ca mai am printr-o revista cateva vorbe frumoase ale lui care i-au impresionat probabil pe cei de la conducerea de atunci a Culturii. Acest lucru a facut ca la cateva luni dupa interzicerea lui sa-i dea drumul pe piata. De aici, simpatia speciala pe care o am pentru neorealism. Nu am facut filme omagiale. Sunt colegi de-ai mei care au facut astfel de filme. Eu m-am sustras de la aceasta porcarie, cu toate ca erau la fel de bine platite. Cea mai mare rasplata a fost pentru mine faptul ca oamenii ma opreau pe strada si imi spuneau ca le-au placut filmele mele. Pentru mine, literatura nu a fost un hobby, ci un viciu. Din pacate, de la o vreme nu mai pot citi ca inainte. Imi lipseste foarte mult literatura. Sunt un batran al trecutului. La cinematograf merg mai rar, dar filmele din ultima vreme le-am vazut pe toate. Le pretuiesc pe multe dintre ele. As vrea sa fac un film dupa «Satra», pentru ca am observat ca la Stancu lipsesc finalurile, nu le poate duce pana la capat. Am stat 23-24 de ani in mahalaua Colentinei plina de romi. Nu am avut niciodata un conflict cu ei. De aceea eu ii cam iubesc. As fi vrut sa fac «Zahei Orbul» dupa Voiculescu, cu Dinica in patru roluri, dar acum mi-au luat altii ideea. Ei nu si-au dat seama ca, daca te trezesti de dimineata si vezi o groapa in fata casei, groapa nu-ti apartine. Ca, daca din groapa aia poti sa scoti petrol, atunci conceptia iti apartine. Nu cred ca as mai avea puterea, si oricum fara Dinica nu l-as face."