Homer ne povesteste ca Ulisse, ars de dorul taramului sau natal, Ithaca, a ajuns in peregrinarile sale pe insula Ogygia. Minunat plai era acesta. Plin de falnici platani, de plopi, pini, cedri si chiparosi. Patru izvoare udau insula, facand manoase campiile, iar crini si viorele umpleau vazduhul cu o mireasma imbatatoare. Sapte ani a ramas Ulisse aici, prizonier al nimfei Calypso, pana cand zeii au poruncit acesteia sa-l lase sa plece. Maltezii de astazi ti-arata bucurosi pestera unde salasluia nimfa si tesea dantele cu o suveica de aur. Dar cate nu au de aratat maltezii pe insula lor, scaldata de apele Mediteranei. Te vor duce sa vezi temple preistorice, ridicate de o populatie necunoscuta, menihre si dolmene mai vechi decat piramidele, cu pietre gigantice, pe care inginerii de astazi se intreaba cum au fost transportate. Mai departe, iti vor prezenta ramasite ale civilizatiei stramosilor lor, fenicienii, veniti aici cam pe la 800 (i.Cr.) si de la care au mostenit limba lor, unica pe glob, vorbita doar de cei 350.000 de locuitori ai insulei, un amestec de grai semitic cu vorbe arabe si dialect sicilian, aceasta fiind limba oficiala a Maltei, alaturi de engleza. Pe o ruina a ramas si un semn al crudei zeite feniciene Tanit, careia i se sacrificau prunci pe vreme de dezastru, pentru a o imbuna. Ocupati mai tarziu de fostii aliati, romanii, acestia au instalat "pax romana", declarand principalele lor doua orase municipii, lasandu-le o oarecare autonomie administrativa si respectandu-le religia. Pe la anul 80 (d.Cr), o furtuna a impins intr-un golf al Maltei corabia pe care era dus in lanturi Sf. Pavel. Apostolul a ramas trei luni acolo, timp in care a predicat si a botezat multi maltezi. Apoi si-a urmat drumul martiriului, la Roma. Faptul e bine confirmat istoric, iar ghizii va vor duce la Catedrala Sf Pavel din Mdina, pe locul unde s-a aflat casa guvernatorului Publius, al carui tata a fost vindecat de Pavel, printr-o minune. Publius insusi s-a crestinat, devenind primul episcop al Maltei. Dupa impartirea imperiului roman in doua, Malta a apartinut Bizantului. Dar in 870, micul arhipelag a fost cucerit de arabii veniti din Tunisia. Urmele cele mai interesante si pe care ghizii locali le vor infatisa turistilor cu meritata mandrie sunt cele lasate de Cavalerii Ioaniti. Ordinul calugaresc razboinic al "Cavalerilor Sfantului Ioan Botezatorul" s-a nascut in timpul cruciatilor cu misiunea de a proteja pelerinii ce veneau la Sfantul Mormant. Ei participa eroic la lupte, dar in 1293 sunt izgoniti de catre sarazini din ultima reduta, cetatea Acra. Primul lor refugiu a fost in insula Cipru, dar sunt izgoniti si de acolo. Cu ajutorul genovezilor ajung in insula Rodos, pe care o stapanesc timp de 200 de ani. Aici sunt atacati de fortele sultanului Suleiman. Cavalerii rezista cu indarjire timp de 6 luni, cand, coplesiti de numarul inamicilor, se retrag si ratacesc timp de 7 ani pana ce imparatul Carol Quintul le ofera insula Malta, cerandu-le ca plata simbolica un soim pe an. Vitejia lor s-a manifestat cel mai pregnant in anul 1563, cand Soliman Magnificul trimite o flota cu 48.000 de combatanti pentru a cuceri insula. Marele Maestru Parisot de la Valette avea la indemana sa doar 500 de cavaleri, 4000 de maltezi si 3500 de mercenari spanioli. La Valette isi conduce cu pricepere mica armata, rezista bombardamentelor de pe navele turcesti, pana cand, in ajutorul lui, sosesc 8000 de sicilieni adusi de o flotila spaniola. In mijlocul orasului Valetta, devenit capitala a insulei dupa ce a fost puternic fortificata, un mic muzeu evoca asediul, cu manechine in uniformele timpului si prin sunet si lumina. Pe langa acest muzeu, numeroase constructii, sali de arme, insasi primaria orasului, care gazduieste si ea un muzeu, palate si sedii ale ordinului, numite "auberges", pretutindeni veti intalni amintiri ale Cavalerilor de la Malta. Tot la Valetta, Co-Catedrala Sfantului Ioan adaposteste un tablou urias al pictorului Caravaggio, infatisand taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul. Ordinul Ioanitilor, care a rezistat atacului musulman, nu s-a mai putut opune lui Napoleon. In drum spre Egipt, el cucereste insula, desfiinteaza ordinul, iar ultimul Mare Maestru, Ferdinand von Hompesch, paraseste Malta, "lipsit de glorie si onoare". Garnizoana lasata de Bonaparte este gonita la randul ei de catre Nelson, cu care incepe stapanirea engleza.
La 21 septembrie 1984, arhipelagul isi dobandeste independenta, frumoase hoteluri rasar ca furnicile, plajele sunt din ce in ce mai imbietoare, discotecile se inmultesc, localurile isi diversifica oferta gastronomica, clima deosebit de agreabila transforma insula frumoasei Calypso intr-unul dintre cele mai solicitate locuri de vacanta din lume.