Pe masura ce ne apropiem de data de 19 mai, cand populatia isi va da votul pentru demiterea sau pentru nedemiterea presedintelui, campania electorala initiata de Basescu capata accente nationalist-extremiste din ce in ce mai pronuntate. Ele sunt probabil eficiente din perspectiva rezultatului pe care suspendatul, secondat de PD si PLD, il vizeaza, dar pot avea, pe termen mediu si lung, efecte dezastruoase asupra pozitionarii Romaniei in randul democratiilor occidentale. Cu atat mai mult cu cat cele cinci partide care au luat Cotroceniul cu asalt par incapabile sa contracareze prompt, energic, cu fermitatea necesara pozitiile anti-democratice adoptate de actorii politici ai taberei adverse. In aceste conditii, Romania si romanii vor pierde si in ipoteza in care Basescu va fi demis, si in ipoteza in care el va reveni la sefia statului.
Pe ce mizeaza Traian Basescu pentru a obtine voturi in favoarea sa? In primul rand, pe atacarea de pe pozitii comunistoide a capitalismului, facand recurs la fenomene inexistente in Romania, cum ar fi prezenta unor oligarhii. Ca si cand economia functionala de piata din aceasta tara ar fi ingenuncheata prin existenta unor monopoluri care domina, in mod absolut, unele dintre principalele domenii economice. Ca si cand nu ar exista un Consiliu al Concurentei ori acesta ar fi cu ochii legati. Ca si cand nu ar exista Uniunea Europeana, care ne monitorizeaza exact pentru prevenirea unor asemenea fenomene. Sau Consiliul Europei ar fi cu ochii legati. Atacul asupra pretinsilor oligarhi care, evident, in conceptia lui Basescu, s-ar afla doar in tabara adversarilor sai, face apel, de fapt, la instinctele primare ale unei anumite categorii de cetateni, usor de pacalit atunci cand i se vantura prin fata ochilor iluzia de a imparti, eventual printr-o nationalizare, averile noilor capitalisti. O a doua categorie, mai putin naiva decat lumpenproletariatul, periferie a societatii, dar inca lesne manipulabila, este alcatuita din cei dispusi sa puna prea usor insatisfactiile generate de un standard scazut al nivelului de trai pe seama celor care au acumulat legitim ori ilegitim averi. Un al doilea centru, la fel de periculos, al discursului lui Basescu este indreptat impotriva parlamentarismului. Astfel, deputatii si senatorii - evident, doar cei care intentioneaza sa-l demita pe suspendat - sunt demonizati, punandu-li-se in carca toate contraperformantele guvernarilor anterioare si toate viciile legislative. Ca si cand Romania ar fi mers inapoi din vina acestora, iar numarul trasaturilor negative acumulate de societate ar depasi numarul celor pozitive. Ca si cand Parlamentul ar fi altceva, intr-o democratie, decat imaginea expusa in prim-plan si in trasaturile ei esentiale a populatiei. Cu virtutile si defectele ei intr-un anumit moment al istoriei. Cineva ar trebui sa le explice oamenilor ca parlamentarii, buni si rai, ticalosi sau onesti, au ajuns acolo unde au ajuns nu sarind gardul din jurul Casei Republicii sau intrand pe gaura cheii, ci prin votul democratic al cetatenilor stropiti astazi de balele lui Basescu. Tepele instalate in Parcul Libertatii, carora, pentru a le atenua efectul, pedistii le-au spus piramide, i-au oripilat deja pe partenerii europeni. Pentru ca ele incita la violenta. In fine, in ultimele zile mai ales - Clujul fiind un exemplu elocvent in acest sens - discursul lui Basescu a capatat si puternice accente nationalist-extremiste si xenofobe. Asistam, astfel, la o ofensiva naucitoare anti-maghiara si anti-rusa.
In raport cu asemenea provocari, nici nu mi se mai pare esential daca Basescu va fi sau nu demis. Pe primul plan, pentru toti cei care doresc sa apere democratia si statutul european al Romaniei, ar trebui sa treaca operatiunea de contracarare a mesajelor nationalist-extremiste ale presedintelui suspendat. O operatiune care il poate ingropa definitiv. Cu toata sleahta lui de demagogi.