M-a luat cu frisoane auzind aplauze in clipa in care Octavian Paler a fost coborit in cripta familiei.

La actori si la cintareti, ale caror inmormintari sint bruiate cu inregistrari mai inteleg aplauzele. Il auzi „performind" pe raposat in cimitir, cu siguranta ca nu potrivit ultimei sale dorinte, dar il auzi. Te poti trezi aplaudind, mecanic, sau fiindca nu stii ce sa faci cu miinile cind se face liniste. Miercuri insa, cind Octavian Paler a fost scos din Muzeul Literaturii, o parte dintre cei care se aflau pe trepte incep sa aplaude. Din spirit de turma, se mai contamineaza o parte, dar fara mare convingere. Il intreb pe un batrin scriitor, om de obicei cuviincios, de ce aplauda: „Trece maestrul Paler!". Ce sa-i mai spun!? Dar cum, sa zicem, acesta era moment intermediar, dupa ce la Muzeu se auzise vocea lui Octavian Paler, in interviuri, mai puteai avea confuzii de interpretare a imprejurarii.

La cimitirul Sfinta Vineri, Octavian Paler a fost depus initial in capela, unde nu incap mai mult de o suta de oameni. Afara mai erau citeva sute. Dna Georgeta Dimisianu, editoarea lui Octavian Paler si un fel de inger pazitor al sau pe pamint, i-a convins pe preoti sa tina slujba in aer liber, dupa ce a invins natingia maestrului de ceremonii, care parea sa nu vada cita lume venise sa-si ia adio de la Octavian Paler, nici ca pe alee astepta si o garda militara care venise sa-i dea onorul. Nu stiu a cui a fost ideea, dar armata a reparat tembelismul cioclului sef. Octavian Paler a fost scos din capela de sase militari. Dar, la iesirea lui Paler din capela, izbucneste un ropot de aplauze, incit, pentru o clipa, mi s-a parut ca s-a intimplat o minune. Fiindca, altfel, de ce sa bati din palme? Aplaudatorii se metamorfozeaza imediat dupa aceea in persoane indurerate. Sint convins ca la fel de spontan. Slujba preotilor ne reaminteste, totusi, de ce ne-am adunat la Sfinta Vineri si recompune atmosfera cuviincioasa. Urmeaza ultima slujba, cea de linga cripta familiei Paler. Cind ispravesc preotii, un gornist militar cinta „stingerea", apoi se aud pustile soldatilor din garda de onoare. In linistea in care groparii se pregatesc sa coboare sicriul in locul de veci, se aude un nou rind de aplauze, si mai energice, de o cinica absurditate, in bunele lor intentii. Figurantii si-au intrat in rol: Atentie, televiziunile filmeaza!