Chirurgia cunoasterii - Ingeborg Bachmann, "Malina", Ed. Humanitas, 276 p

Germania proaspat iesita din al Doilea Razboi Mondial isi ingroapa mortii, nu si greselile. Devastata de un val de orori, Germania paseste inainte timid si mai ales atenta la greseli. De aici inainte, nimic nu va mai fi facut fara spirit
critic, iar scrisul nu va face exceptie. Aceasta Germanie ravasita si rusinata isi va da cei mai puternici scriitori de secol XX: Günter Grass, Paul Celan, Heinrich Böll, Siegfried Lenz sau Marcel Reich-Ranicki, toti reuniti in faimoasa Grupare 47.

Ingeborg Bachmann era austriaca, dar grupul a adoptat-o fara sa ezite pentru ca le-a dat toate motivele: scria poezii de o forta rara, avea studii de filosofie, psihiatrie, filologie si drept, un doctorat despre receptarea critica a lui Heidegger si multe, foarte multe de spus. A facut-o scriind poezii, eseuri, proza scurta si librete de opera. "Malina" e primul ei roman, scris la Roma, in 1971, si tradus in 27 de limbi. Romanul ar fi trebuit sa deschida un ciclu epic amplu, "Todesarten" ("Aventurile mortii"), insa nimic din proza de mai tirziu nu s-a mai legat: dupa doi ani, in aceeasi Roma in care incepuse "Aventurile mortii", Bachmann iesea din scena asa cum a trait: prin foc, intr-un incendiu care i-a devastat apartamentul. Unii spun ca scriitoarea a adormit fumind si focul s-a aprins de la tigara. Altii, ca focul a ascuns urmele unei supradoze de calmante de care nu se mai putea lipsi.
In "Malina", focul e catalizatorul unei teme obsesive: cea a unui sine spulberat, care agonizeaza cautindu-si o iesire din cosmarul dezagregarii. Tema arunca in scena trei personaje: un Eu care trimite la o feminitate labila, un El, impasibilul Malina, si un Altul, tulburatorul Igor. Miza cartii insa nu e tensiunea dintre cele trei virfuri de triunghi, ci tensiunea care dezagrega, din interior, o feminitate care-si traieste traumele cu o hiperluciditate devastatoare. Paradoxul e ca aceasta hiperluciditate nu ordoneaza nimic, ci farima sinele, ca si povestea, in cioburi din care episoadele abia se ghicesc. Iar in fiecare dintre ele se intrezareste moartea. Sau o crima care sa spele raul prin rau.

"Malina" pune cititorul fata in fata cu o minte care se cerceteaza cu o cruzime chirurgicala si cu o curiozitate neagra. O analiza violenta, in care nimic nu e explicit si din care nimeni nu iese curat sau intreg. Se intimpla ca unii sa nu mai iasa deloc. Nimic comod la aceasta scriitoare si nimic facil in acest roman, care, cu toate astea, impune lecturii un ritm rapid. Simptome ale unei proze cu cota sigura si ridicata.