Din toata tevatura asta cu referendumul din 19 mai am impresia ca liberalii vor iesi cel mai prost. Poate aceeasi impresie (sau, ma rog, premonitie) o au si ei, de vreme ce in aceasta campanie se arata atat de sovaielnici. Daca Basescu organizeaza mitinguri peste mitinguri, daca PSD-ul lui Geoana ii raspunde cu manifestatii "politicoase", precum cea de la Sibiu, PNL-ul pare cuprins de o stranie apatie, de un fel de trist "post-coitum". Cu exceptia unor atacuri prin talk-show-uri, de care lumea s-a cam plictisit, liberalii nu misca-n frontul anti-Basescu, nu par sa aiba o strategie coerenta de debarcare a Matelotului Atomic.
Dar ar putea ei s-o aiba? Ar putea face mitinguri comune cu PSD-ul, cu UDMR-ul, cu PC-ul (ca sa nu mai vorbim de PRM), fara sa-si oripileze simpatizantii, atatia cati mai exista? Ma indoiesc. Si-ar putea aduna membrii si sustinatorii, nu importa in care piata din tara sau din Bucuresti, fara sprijinul celorlalte partide? Probabil ca da, insa cred ca lozincile impotriva presedintelui suspendat ar fi strigate cam cu stanjeneala, cu jena cu care intr-un divort una din parti, cea mai civilizata, pentru a convinge judecatorii, ar trebui sa enumere in gura mare pacatele celeilalte cu care, totusi, a trait bine-mersi o vreme.
Liberalii nici macar nu pot conta pe faptul ca sub guvernarea lor nivelul de trai al poporului a crescut. Putin, dar a crescut. Fiindca "poporul" pare a fi apanajul lui Basescu. Nu zicea Domnia-Sa sa ne intoarcem la popor care, se subintelege, are, in optiunile lui, intotdeauna dreptate? Nu totdeauna, as adauga eu, daca stam sa ne gandim la experienta germana din intervalul 1933-1945. Si asta poate si fiindca - vorba unui amic de la Terasa Muzeului Literaturii - "in ultima instanta, boboru' e si el om..."