Timp de peste 20 de ani a reprezentat Romania la Oficiul International al Viei si Vinului (OIV), cu sediul la Paris. A infiintat si conduce Centrul de Cercetari pentru Oenologie de pe langa Academia Romana, cu sediul la Iasi. Astazi, enologul Valeriu Cotea implineste 81 de ani.   "Prefer vinul prieteniei" "Obtinerea vinului imbina traditia si modernitatea. E o stiinta, e o arta? Concura amandoua, ingemanand dulceata pamantului, limpezimea apei, stralucirea soarelui, mangaierea vantului cu tumultul fermentatiei, linistea maturarii in butoi, somnul aparent din butelii intru desavarsirea unei licori zeiesti. Afacere este insa nu pentru podgorean, ci doar pentru comerciant. Am fost atras de miracolul vinului, produs care nu se reproduce identic niciodata. Se naste de fiecare data altfel, traieste si devine mereu altceva si, daca scapa neconsumat, moare altfel. E, intr-un cuvant, de fiecare data o entitate distincta caci, daca doua picaturi de apa seamana, nu si doi oameni... Sub acest semn, care inca ma urmareste cu aceeasi intensitate ca si in anii de inceput, m-am inversunat, in cel mai bun sens al cuvantului, realizand lucrari stiintifice, carti si, peste toate, un centru de cercetari de profil, inzestrat cu mijloace tehnice de ultima ora, dar mai ales cu oameni alesi «pe spranceana», cu care orice institutie de cercetare, chiar si de peste ocean, s-ar putea mandri. Realizarea de varf este data, totusi, de faptul ca stiinta vinului, oenologia, a reusit sa-si etaleze virtutile sub insasi cupola Academiei Romane; la 125 de ani de la infiintarea acesteia, vinul a reusit sa-si legitimeze importanta si sa-si sustina dreptul la o farama din eternitatea cuvenita.  De ce atata grija? Vinul este singurul care poate «marturisi», desigur celui avizat, toate evenimentele vietii lui; singurul care poate alunga umbra, tristetea, care ne uneste intre noi, pe noi cu cei care au fost, pe noi cu zeii. Ce vin prefer? Desigur, vinul prieteniei. Doresc insa ca acesta sa fie unul autohton. Ma consider implinit si, daca ar fi s-o iau de la inceput, as urma acelasi drum, fara nici o ezitare. Nu-i asa ca drumul cunoscut e cel mai sigur?  Ce-mi doresc? Sa reusesc, prin cartile la care lucrez, sa las cat mai putine unghere intunecate in acest domeniu, stapanit de o fiinta care nu si-a dezvaluit inca toate tainele - vinul; sa reusesc, impreuna cu colaboratorii mei, ca Iasiul sa adaposteasca, mai bine zis sa ramana o scoala a domeniului; sa reusesc ca fie si prin aceste randuri sa formez inca o scoala, aceea a celor care pot intelege o simfonie aparte, cea care poarta, prin cateva picaturi de vin, mesajul podgoreanului catre consumatorul care le inchina fie pentru ca i-a plecat tatal la zei, fie ca i s-a nascut un prunc..."