Un muzeu mai important ca un referendum

Se va petrece acolo ceva mult mai discret decat campania pentru referendum: un eveniment care nu va fi transmis in direct, nici nu-l vor prezenta programele de stiri ale serii sau editiile de a doua zi ale ziarelor nationale, nu va fi discutat in mese rotunde "la ore de varf", deci nu vor sti nimic despre el nici "marele public", nici personajele angrenate in bataliile politice ale zilei. Deocamdata. In timp, pe masura ce tot mai multa lume va trece pe acolo, pe masura ce prestigiul locului va creste, balanta se va rasturna: urmasii urmasilor nostri vor sti despre ce e vorba, fara sa-si mai aminteasca - fireste - ca de mult, in primavara lui 2007, tara a fost zguduita de o nemaipomenita criza politica si ca populatia infierbantata s-a prezentat la urne pentru un referendum crucial, de importanta planetara.
Pelerinajul a avut loc la inceput de mai, cand, pe 5 ale lunii, la Sangeorz a fost inaugurat un Muzeu de arta comparata. Unul - de fapt - de arta contemporana, cum nu mai exista in Romania decat cel mare, MNAC-ul din Capitala. In rest, avem doar galerii si sali cu lucrari postbelice ori recente in multe muzee, insa doar acestea doua sunt consacrate artei contemporane. De fapt, cel bucurestean, extraordinara institutie modelata de Mihai Oroveanu prin reconversia unui tronson din Palatul Parlamentului, nu expune constant lucrari din colectia proprie, ci se axeaza pe expozitii temporare, pe propuneri noi, pe cele mai recente experimente din domeniu, pastrandu-si stocurile de opere ale marilor artisti postbelici pentru proiecte speciale de recuperare, precum marea expozitie "Depozit" de acum un an si jumatate. Incat ramane doar Muzeul de la Sangeorz ca spatiu de acces permanent la evolutia artei plastice romanesti a ultimelor decenii, cam din anii '60 incoace. E adevarat, colectia de acolo - oricum foarte bogata - n-are cum sa acopere integral perioada, ilustrata fragmentar, prin opere disparate; dar valoarea lor si numarul mare de semnaturi ale unor autori din primele linii ale creativitatii autohtone ii asigura o indenegabila reprezentativitate, o coerenta "de epoca".
Marea majoritate a lucrarilor s-au adunat in urma taberelor anuale de sculptura, pictura, ceramica, arta foto s.a.m.d. organizate acolo, in fiecare vara, de catre Maxim Dumitras, exceptional artist el insusi, expozant astazi in multe locuri din tara si din lume, dar mereu intors acasa, la atelierul din Sangeorz si la proiectele sale nu doar personale. Autoritatile locale au infiintat mai intai un muzeu de arta traditionala, dar colectia impunatoare de lucrari adunata gratie "simpozioanelor" lui Maxim Dumitras a inclinat balanta catre creativitatea contemporana. Calificativul din titlu - "arta comparata" - la asta trimite: la recuperarea si a epocilor trecute, in special a "substratului" pe care-l constituie civilizatia rurala, dimensiunile etnologice, religioase, antropologice ale culturii. In muzeu vom regasi obiecte traditionale presarate printre lucrarile semnate de artisti esentiali ai epocii, de la Pallady la Duca, Lupse si Tolan, de la Apostu la Stoianov si Ceara, de la Salisteanu, Marin Gherasim, Flondor, Cotosman, Alexandru Chira, Ciubotaru, Teodor Moraru, Suzana Fantanariu, Dumitriu, Pastina, Bulacu sau Ingo Glass la Pervolovici, Sarbulescu, Daniela Fainis, Mihai Chiuaru, Aurel Vlad, Pelmus, Dup - dintr-o lista mult mai lunga de nume.
Pe 19 mai vom merge la referendum. Insa neuitata va ramane data de 5 mai 2007, cand s-a inaugurat la Sangeorz Muzeul de arta comparata...

---

Despre autor: