Fara a fi o capodopera comparabila cu „Medeea" lui Andrei Serban sau cu filmul lui Passolini, montarea Teatrului National din Craiova e una spectaculoasa.

In regia unui grec crescut in traditia tragediei, Yannis Paraschevopoulos, „Medeea" de la Craiova beneficiaza de jocul foarte bun al actorilor din rolurile principale. Medeea este interpretata de Cerasela Iosifescu, care surprinde printr-o nebanuita forta de tragediana. Jocul ei aduce pe alocuri cu cel al marii actrite Olga Tudorache. In interpretarea ei, Medeea este o rana vie. Ea joaca intr-o continua zvircolire, urlindu-si chinurile pina la ceruri. Iason, sotul adulter, este intepretat de Sorin Leoveanu, Hamletul lui Vlad Mugur si Anchetatorul din „Crima si pedeapsa" proaspat premiat la UNITER. De cite ori isi face Iason intrarea, uneori tirind pe uscat corabia Argos ce i-a adus statutul de erou, scena se umple parca de electricitate.

Daca Medeea este intotdeauna tragica, Leoveanu isi nuanteaza mult mai mult personajul. Iason e la inceput nepasator, tratind cu multa usurinta situatia. Fiind un personaj care si-a cistigat reputatia in mare parte datorita femeilor, el nu rezista in fata unui chip frumos si a unei voci dulci. Naiv, se lasa usor pacalit si cade prada uneltirilor Medeei. Personajul lui Leoveanu creste de la o aparitie la alta, iar finalul ii apartine aproape in totalitate. Suferinta lui este cu atit mai cumplita cu cit e mai omeneasca si cu cit intelepciunea i se trezeste in mod violent si, in mod fatal, de-abia in clipa din urma.

Interesanta este si scenografia spectacolului, semnata de Lia Dogaru. Pe mijlocul scenei se afla o structura care functioneaza ba ca pat conjugal, ba ca tobogan, ba ca esafod sau ca altar de jertfa, ba ca piatra de mormint. Structura este manevrata, de undeva de sus, de patru sfori, ca semn al minuirii destinelor omenesti de catre marii papusari care sint zeii Olimpului.