Fost reporter PRO TV. Actualmente purtator de cuvint al guvernului Tariceanu. Cind ii era mai bine?

Camelia Spataru (cu ochelarii pe cap), pe vremea cind se imbulzea, alaturi de ceilalti reporteri, sa obtina informatii de la purtatorii de cuvint Cum e?

Interesant.

Ce intrebari puneai ca jurnalist…

Si la care eram nemultumita ca nu primeam raspuns? Multe. De exemplu, mi se spunea: „Nu comentam", ma indirjeam si spuneam: „Cum sa nu comentati? De ce?". Dincoace, regulile sint altele.

Acum spui: „Nu comentez"?

Sigur, exista multe astfel de situatii. De ce nu pot comenta? Fiindca un raspuns pe subiectul respectiv ar genera un comentariu care nu ar fi chiar corect.

Te poti intelege pe tine, ca purtator de cuvint?

Acum imi este mult mai usor sa-i inteleg pe ziaristi. Mi s-ar parea activitatea mea neinteresanta fara intrebarile lor. Dar nu sint comentarii… cind nu stiu un subiect foarte bine si cind apar stiri din surse. X a dat o stire din surse. O confirmati? Intreb: si-a asumat cineva aceasta informatie? Nu. Bun, nu pot comenta o informatie pe surse.

Ce bine era cind erai „pe surse"!

Oho, da, era excelent! Acum si eu sint intrigata cind apar informatii pe surse si ma intreb de unde vin si, uneori, imi este usor sa-mi dau seama de sursa. Si mai stiu bine ce interes exista pentru anumite evenimente ale noastre, stiu bine care informatii sint de interes si care nu… Sincer, e o munca foarte interesanta.

Te-ai schimbat?

Acum am mai multa responsabilitate cind vorbesc. Ma informez. Iar cind nu stiu, intreb, invat.

Ce transmit televiziunile din activitatea Guvernului?

De multe ori, esenta. Nu intotdeauna, e adevarat. Dar exista si multe intimplari colaterale, precum drogurile din garajul Guvernului - supermediatizat eveniment, dar fara legatura directa cu activitatea de aici.

Nu ai fi facut la fel?

O, ba da! Bine, eu nu am criticat, sa stii!

PRO TV nu prea da.

Da cit considera el. Fiecare post de televiziune are propria politica. Asta ar trebui sa ne dea noua de gindit in legatura cu felul de impachetare a stirilor. Intotdeauna presa iti da un semnal de alarma oricum. Si te gindesti cum sa ambalezi evenimentul. Acum vad si altceva. Ca exista multe actiuni ale Guvernului, de impact pentru cetateanul de rind, dar care nu-si gasesc locul la stiri. De exemplu, s-au dat bani pentru scoli. Nu a fost preluata stirea de nimeni.

Era Moliceanu. Cine l-a schimbat?

Eu cred ca singur s-a schimbat. Eu cred ca mereu a avut germenele acesta. Cred ca s-a abtinut din anumite motive sa aiba reactii, iar acum s-a hotarit.

Dar tu cum te-ai schimbat?

Garderoba. Sint acum in fuste, rochii, pantofi. Mi-era mai bine inainte in blugi, dar asta e, trebuie platit un pret, acesta e pretul cel mai mic.

E corupt Guvernul?

Cind eram pe partea cealalta, mereu aveam senzatia ca se intimpla tot felul de lucruri, uneltiri, jocuri. Cind sint de partea asta, acum, mi se pare ca sint usor „dezamagita". Nu e chiar asa. Sint discutii, sigur, dar nu vad nici un joc. Ii vezi pe oamenii astia zilnic, vezi cum se iau deciziile si nu intelegi cum se suprapun etichetele din presa, alea de „corupt", de „trafic de influenta".

Dai bine pe sticla acum?

Nu am timp. Nu stiu cum arat. Tu ce crezi, dau bine?