In orice democratie care se respecta, rezolvarea unui conflict constitutional conduce in mod necesar la plecarea perdantului si la resetarea datelor initiale ale conflictului. In momentul de fata in Romania nu se poate vorbi atat despre un conflict constitutional, ci mai ales de un conflict politic cu accente constitutionale. Nu cred ca suntem in prezenta unui conflict constitutional intre Presedintele Traian Basescu si institutia Parlamentului, ci mai degraba este vorba de un conflict intre Presedinte si o majoritate politica parlamentara conjuncturala. Este adevarat ca mijloacele cu care se poarta acest conflict sunt de natura constitutionala, atata timp cat procedura de suspendare a Presedintelui este una prevazuta de Legea fundamentala.
Vorbeam la inceput despre necesitatea resetarii datelor initiale ale conflictului. Perfect adevarat. Altminteri conflictul s-ar perpetua la nesfarsit si statul ar deveni neguvernabil. Pe scurt datele problemei sunt simple. La referendumul din 19 mai conflictul ar trebui sa aiba doua variante de rezolvare: fie Presedintele este demis prin votul cetatenilor si nu mai este presedinte, fie nu, si atunci initiatorii procedurii de suspendare trebuie sa fie ei demisi. Din pacate prevederile Constitutiei nu reglementeaza decat prima varianta, si anume aceea in care Presedintele este cel care iese din scena. Legea noastra fundamentala nu spune ce se intampla cu Parlamentul ca initiator al procedurii de suspendare daca Presedintele nu este demis prin referendum. Altfel spus, Parlamentul, desi infrant prin votul popular, isi vede in continuare de treaba si mai mult, poate initia o noua procedura de suspendare. Or, nu este fair play. In timp ce Presedintele - institutie cu cea mai mare legitimitate democratica - risca totul, Parlamentul - datorita nesabuintei unei majoritati ad-hoc - nu risca nimic, eventual doar sa se faca de ras. Dar ce mai conteaza, nu ar fi pentru prima data?
Just ar fi ca in cazul in care Presedintele nu este demis prin referendum, Parlamentul "infrant" prin votul popular, sa se reintoarca la la popor pentru a-i cere votul, autodizolvandu-se. Nedemiterea Presedintelui prin referendum arata tocmai faptul ca poporul ii acorda in continuare incredere si ca acelasi popor acorda un vot de blam institutiei care a demarat procedura de suspendare urmata de referendumul de demitere.
In lipsa unei constrangeri constitutionale asupra Parlamentului in procedura de suspendare a Presedintelui, practic Legislativul are o parghie pe care o poate folosi in mod discretionar in relatia cu seful statului. Or, cum spunea Montesquieu, "puterea corupe, iar puterea absoluta corupe absolut". Lipsa unei prevederi constitutionale care sa prevada dizolvarea Parlamentului in caz de esec al referendumului de demitere a Presedintelui lasa la latitudinea Parlamentului, sau mai bine spus a unei anumite majoritati, dreptul nelegitim de a sicana institutia care se bucura de cea mai mare legitimitate: Presedintele tarii.
Prin urmare ne-am putea asptepta ca actuala majoritate parlamentara sa-l suspende pe Presedinte la fiecare trei luni, iar ea sa raspunda in fata cetatenilor abia in 2008. Avand in vedere faptul ca vorbim totusi de politica damboviteana, un asemenea scenariu n-ar fi exclus. Avizul Curtii Constitutionale este oricum facultativ....
Tocmai de aceea este nevoie de o modificare a Constitutiei care sa responsabilizeze parlamentarii in astfel de situatii. Si acum sunt responsabili parlamentari sau...?!