Ori de cate ori ceva nu merge bine in organismul uman - fie o boala, fie o afectiune fizica - au loc o serie de reactii adverse ale organismului care se revad la exterior. Acestea au, la randul lor, efecte secundare, care fac ca o afectiune nu foarte
Ori de cate ori ceva nu merge bine in organismul uman - fie o boala, fie o afectiune fizica - au loc o serie de reactii adverse ale organismului care se revad la exterior. Acestea au, la randul lor, efecte secundare, care fac ca o afectiune nu foarte grava sa aiba efecte foarte puternice asupra organismului. Altfel spus, nu doar boala contribuie la starea de nebine a organismului, ci si reactiile secundare ale acestuia de raspuns la atacurile bolii. Asa se face ca, pentru a gasi o solutie mai rapida de vindecare, trebuie sa ne gandim cum am putea reduce aceste efecte secundare ale organismului. Solutia? Celulele stem, celule din propriul nostru organism care au capacitatea de a se inmulti si de a se transforma intr-un anumit tip de celule adulte, cu roluri specifice.Celulele stem au fost descoperite in anul 1988, iar de atunci au determinat curiozitatea tuturor domeniilor medicale, datorita resurselor uriase de multiplicare. Dupa 10 ani de cercetari s-a descoperit o metoda de izolare si cultivare a acestor celule la nivelul cordonului ombilical, iar acum, la 10 ani de la acea vreme, incep sa se faca cunoscute primele rezultate ale acestor cercetari.Acestea au demonstrat ca este nevoie de o diferentiere a acestor tipuri de celule, iar in acest scop s-a facut o clasificare a celulelor stem in patru categorii, in functie de modul de diferentiere. Astfel sunt celule stem totipotente - care se pot diferentia in orice tip de celule si pot reproduce chiar si un embrion intreg -, celule stem pluripotente - diferentiate in toate tipurile de celule mai putin cele totipotente -, multipotente- diferentiate doar in celulele unei singure familii, dar cu o regenerare superioara celorlalte tipuri - si celule stem unipotente, care regenereaza un singur tip de celule, dar se divid in comparatie cu celelalte celule ale organismului.Desigur ca pentru obtinerea acestor tipuri de celule este nevoie de o serie intreaga de conditii favorabile pentru ca acestea sa nu isi modifice proprietatile. Si cu toate ca este dificil sa putem obtine aceste conditii, exista si celule stem care rezista foarte bine la conditii de mediu nefavorabile, fara a-si schimba proprietatile. Acestea sunt asa numitele celule sporelike, care atrag tot mai mult atentia cercetatorilor care studiaza posibilitatea de diviziune a celulelor stem. Acestea, prin diferentiere si specializare, pot duce la formarea de tesuturi si apoi chiar de organe!!! Dintre celulele stem existente, cele mai des folosite in zilele noastre sunt celulele multipotente, care constituie sursa zilnica de interes a specialistilor in neurologie si cardiologie. Aceste celule pot sa inlocuiasca tesuturi vasculare afectate sau organe paralizate de la acest nivel. Stim ca afectiunile de la nivelul inimii sau al sistemului nervos sunt cele mai dificil de reabilitat, iar de aceea solutiile bazate pe celule stem pot deveni (daca nu chiar au devenit deja) arme puternice in lupta cu aceste tipuri de afectiuni. Studiile realizate pe cobai au demonstrat capacitatea de regenerare a sistemului neuro-motor, progresiv, de la paralizie la miscarea membrelor afectate si vindecarea leziunilor determinate de infarctul miocardic dupa un transplant anterior cu celule stem. De aceea, multi cercetatori incep sa se convinga de puterea acestui remediu propriu al fiecaruia dintre noi - de a lupta impotriva unei liste intregi de boli, asa spus incurabile, din care merita sa amintim doar diabetul, leucemia, sida, cancerul - si lista ar putea continua... Dar ceea ce trebuie sa intelegem si noi, ca spectatori implicati in lupta cu aceste boli - este ca ar trebui sa ne gandim tot mai mult la posibilitatea de regenerare a organismului pentru a gasi pe viitor solutiile unor boli despre care credem ca sunt imposibil de vindecat. Totusi, trebuie amintit ca exista si o serie intreaga de dezavantaje, precum costurile imense pe care le presupun aceste solutii, puterile limitate de rigorile in vigoare de accelerare a acestor cercetari datorita simularii efectelor lor pe animale sau chiar posibilitatea teoretica (!!!) ca aceste celule sa devina cu timpul celule canceroase, cu aceeasi rata de multiplicare. Cu toate acestea, putem afirma ca existenta acestor cercetari este un pas important in lupta cu boli candva incurabile, dar totusi trebuie sa fim precauti si sa nu ne grabim in a propune o solutie care pe viitor s-ar putea dovedi o adevarata cutie a Pandorei in organismul uman.
Despre autor:
