Papa nu mai este "Patriarhul Occidentului"

Mai pe romaneste: nu poate fi vorba de egalitate intre Roma si... restul lumii ecleziale. Am tinut sa amintesc episodul acesta in interviul dat (cf. ZIUA, 21 aprilie 2005) cu prilejul alegerii cardinalului Ratzinger ca papa.
Astazi suna ca o predictie implinita cuvintele parintelui Ica jr, teolog polivalent stralucit: "In atmosfera sfarsitului de pontificat al lui Ioan Paul II, evident tot mai slabit si incapabil de initiativa si reactie personala (...) conducerea Bisericii Romano-Catolice pare a fi luata de un grup de orientare evident conservatoare (...) coaulat in jurul cardinalului Joseph Ratzinger, prefectul Congregatiei pentru Doctrina Credintei (fostul Sfant Oficiu al Inchizitiei)."
Asadar, pe de o parte, Papa Ioan Paul II vizita Romania si, ulterior, alte tari majoritar ortodoxe, declara ca (pretinsa) dogma a infailibilitatii papale nu este obiect de credinta, elogia pravoslavia intr-o enciclica intitulata "Lumina Rasaritului" si sugera refacerea unitatii crestine in alta, "Ca toti sa fie una"... Pontiful polonez era de buna credinta. Insa in spatele sau cardinalii se pregateau de succesiune. Joseph Ratzinger, in acelasi mesaj, reinterpreta Conciliul general Vatican II: toate "deschiderile" acestuia nu contrazic cu nimic pozitiile autoritare si exclusiviste enuntate de Pius IX in 1870, la Conciliul Vatican I.
In revista "Renasterea" din octombrie 2006, parintele-profesor Ica jr. atrage atentia asupra unui fapt pe care numai teologii rusi l-au observat. In urma cu cateva luni, Benedict XVI a renuntat la titlul de "Patriarh al Occidentului", vechi de 1500 de ani. Potrivit hotararilor Sinodului Ecumenic Calcedon IV din 451, se instituia pentarhia compusa din urmatoarele scaune patriarhale: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim. In cadrul pentarhiei, scaunul Romei avea un primat de onoare. Episcopul Romei era socotit "primus inter pares" nu in calitate de succesor petrinic, apostolic, ci intrucat orasul sau de resedinta era cetate imperiala. Papii nu s-au impacat cu aceasta pozitie. La acelasi Sinod Ecumenic au pretins pentru Roma calitatea de instanta de apel, care le-a fost refuzata.
Titlul de "Patriarh al Occidentului", detinut de papi pana anul acesta, era, totusi, un reflex al sinodalitatii (colegialitatii). Asa incat prin radierea lui balanta inclina in defavoarea sobornicitatii, sporind latura primatiala. Cele trei titluri papale neacceptate de ortodocsi ("vicar al lui Hristos", "succesor al Sfantului Petru", "pontif suprem al Bisericii universale") ies acum mai puternic in relief, odata decartata titulatura de "Patriarh al Occidentului". Gestul Papei e incarcat de greutate simbolica si scade entuziasmul ecumenic. Faptul imi reaminteste un episod petrecut in urma cu 40 de ani. In 1967, Patriarhul Ecumenic Athenagoras trecea prin Sofia si Bucuresti in drum spre Roma, unde avea sa se intalneasca cu Papa Paul VI. Trecusera doi ani de la ridicarea reciproca a anatemelor. Athenagoras era entuziast; intrevedea reintrarea in comuniune cu Roma. Patriarhul Justinian i-a temperat entuziasmul, prevenindu-l ca Paul VI nu va renunta la nici unul din prerogativele papale.

---

Despre autor: