Octavian Paler la Ateneul Roman

Era un intelectual de marca al unei culturi care nu a stiut niciodata sa-si valorifice plenar marile personalitati culturale. Pare cumva indecent sa vorbim despre Octavian Paler la timpul trecut, acest nefast "era" in locul minunatului "este": o existenta devine deja memorie. Dincolo de cuvintele care vin spre un om cu o biografie contorsionata si o bibliografie de prestigiu, raman conturul ideilor si o anume consecventa a lor. Tenacitatea si rigoarea argumentatiilor lui Octavian Paler tin atat de ascendenta sa taraneasca - provine din mirifica lume a tarii Fagarasilor, prin satul lui natal am trecut de multe ori in anii in care urcam spre creasta si habar nu aveam de existenta viitorului scriitor moralist - cat si de o temeinica asezare in biblioteca. O buna si vasta cultura filozofica, bine asimilata, au dat prilejul viitorului eseist si publicist sansa de a descoperi lumea din preajma si pe sine insusi. Nu intram in detaliile unei biografii, ci incercam sa deslusim resorturile intime ale unui mod de a gandi si asuma lumea. Lumea romaneasca, in primul rand, dar si cea larga, in intregul ei. Tot scrisul lui Octavian Paler este dominat de o obsesie a descoperirii marilor virtuti ale omului si ale vietii. O sumedenie de interogatii, reluate cu obstinatie in variate forme, dincolo de mizeriile, dramele si tragediile istoriei, vor sa gaseasca raspunsuri clare si fara echivoc, acolo unde fiecare poate descoperi incertitudini si istoria nu ofera decat compromisuri. Un mare moralist se ascunde in paginile acestui prolific generator de intrebari, melancolii si mirari esentiale. Din toate aceste tumultoase dezbateri launtrice au iesit si cartile lui si o anumita atitudine, ferm exprimata, mai ales dupa 1989. Omul a avut slabiciunile lui pe care si le-a asumat, dar intelectualul din el a avut puterea sa si le depaseasca. Fermitatea ideilor a fost conjugata cu o exceptionala manuire a limbii romane, unde plasticitatea formularilor a fost dublata de acuratetea argumentatiei. De aceea cartile lui Octavian Paler, si nu doar cele scrise dupa 1989, sunt o buna lectie de joc superior al ideilor. Fara a avea imaginatie epica, Paler a rescris realitatea comentand-o maiastru si cu farmec. Eseistica si publicistica lui sunt de o mare valoare literara, tocmai prin refuzul literarizarii ideilor. Un moralist impenitent s-a lasat sedus mereu de literatura. Atent si increzator in lumea de maine, fara sa-si faca iluzii, un optimist sceptic, nostalgic la fabuloasa lume a satului romanesc cu eternitatea ei spulberata de istorie, Octavian Paler a trait in deplina concordanta, cu o vorba a lui Albert Camus pe care-l aprecia, "prada propriilor sale adevaruri".
L-am intalnit ultima data pe Octavian Paler la Ateneul Roman. "Ce faci, Bedros?", m-a gratulat surazator, "Mai traim...", i-am raspuns mefistofelic, nestiind atunci ce se va mai intampla. Sedea surazator, ca un senator din vremea lui Cicero, imperial si democratic deopotriva, in loja Republicii. Dl Ion Iliescu, care era in loja directiei, s-a sculat si a traversat jumatate de sala ca sa-l salute pe intransigentul sau adversar ideologic. Secventa memorabila, urmarita de o sala intreaga. Ni se pare semnificativ, reconfortant si onorant gestul fostului presedinte care s-a dus special sa-i prezinte omagiul si pretuirea. Melancoliile si nedumeririle moralistului Octavian Paler ne-ar putea invata cum sa ne suportam si toleram unii pe altii, indiferent de optiunile noastre politice sau ideologice. Despre victoria democratiei asupra autocratiei ar fi vorba.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

---

Despre autor: